E musai dacă vă hotărâți să-l încercați pe Dicker să nu purcedeți cu această carte. E important să citiți seria lui Marcus Goldman în ordine pentru că altfel o să vă rătăciți și plictisiți printre atâtea referințe și trimiteri către primele două romane din serie. Clanul din Baltimore și Adevărul despre cazul lui Harry Quebert sunt cărți pe care eu nu le-am putut lăsa din mână, foarte captivante și foarte ingenios construite. Personajul principal este Marcus, un scriitor debutant care este pe punctul de a lua cu asalt culmile succesului datorită cărților publicate.
Adevărul despre cazul Harry Quebert este povestea scrierii unei cărți. A unei cărți cu un succes răsunător, dar care ascunde o mare minciună. Începutul m-a dus cu gândul la „O mână de oase” și la criza de inspirație a scriitorilor după publicarea unui succes. Harry Quebert este bun prieten cu Marcus care se luptă cu criza lipsei de inspirație, de fapt îi este mai mult decât prieten, îi este mentor. Marcus îl admiră și își dorește să aibă același succes pe care acesta l-a avut cu romanul său. Povestea urmărește pașii unei investigații, dar foarte original construită. Marcus încearcă să descopere misterul unei crime, uciderea unei fete tinere implicată într-o relație cu un bărbat mult mai în vârstă ca ea. Crima a avut loc cu 33 de ani în urmă, iar în acel moment fata era minoră, avea doar 15 ani.
În următoarea carte, Clanul din Baltimore, Marcus spune povestea a două familii înrudite. Familia Goldman din Montclair al cărei descendent este chiar el și a verilor săi Goldman din Baltimore. La începutul cărții, Marcus trăiește aceeași criză cu care ne-a obișnuit în cealaltă parte: lipsa de inspirație. Din fericire, are norocul de a întâlni declanșatorul inspirației, marea lui dragoste din adolescență, o iubire demult pierdută, dar în egală măsură regretată. Este povestea destrămării și decăderii unei familii de succes.
În această a treia parte, Marcus se află din nou pe urmele unui ucigaș. În urmă cu 11 ani, tânăra Alaska Sanders, proaspăt mutată în Mount Pleasant, este ucisă cu sălbăticie. În urma anchetei și a unei mărturisiri, este arestat prietenul ei și complicele acestuia. După 11 ani, polițistul care a anchetat cazul, vechiul nostru prieten, sergentul Perry Gahalowood, primește o scrisoare anonimă care îl obligă să-și pună la îndoială concluziile privind acel caz.
Bineînțeles că pentru Marcus Goldman, scriitor care deja a cunoscut succesul cu cărțile publicate în urma unor investigații și prieten al sergentului, se implică în caz cu speranța că va reuși să-l transforme într-o altă carte de succes.
Marcus este același tip simpatic și retras cu care ne-am obișnuit deja. Și se pare că încă are același mare ghinion în dragoste deoarece se află iarăși într-o perioadă de depresie cauzată de o nouă dezamăgire amoroasă. Dicker nu se dezminte și joacă iarăși cartea răsturnărilor de situație neașteptate care condimentează bine povestea. În această parte ne reîntâlnim pe lângă Marcus cu personaje din prima parte, ca sergentul Perry Gahalowood și chiar Harry Quebert însuși. Așa cum ne-a obișnuit, misterul este dezvăluit treptat, salturile între prezent și trecut sunt foarte des întâlnite, iar personajele sunt spumoase și foarte umane. Alaska Sanders este o enigmă deoarece apariția ei în Mount Pleasant nu prea poate fi explicată. Este o tânără ce aspira să devină actriță, foarte talentată, foarte frumoasă și foarte apreciată care s-a hotărât brusc să-și părăsească casa natală și să se mute într-un orășel uitat de lume care nu-i oferă niciun fel de oportunități. Pare că această decizie impulsivă a fost luată pe fondul fricii. Fata fugea de ceva. Fiecare om din orășel pare că ascunde ceva, fiecare își dezvăluie ușor-ușor adevărată față, dar în ciuda dezvăluirilor misterul este menținut până la capăt.
Poate că în Cazul Alaska Sanders sunt și câteva mici scăpări, inexactități sau exagerări ușoare care nu se potrivesc perfect în puzzle, dar cu toate acestea intriga îți captivează atenția și te ține în suspans pagină după pagină, iar finalul este amețitor.
Este despre aparențe și adevăruri ascunse. Este despre iubire și egoism. Este despre frică și rușine. Despre gelozie, invidie și minciună. Este o carte despre trădare și cât de greu e să trăiești cu propriile fapte și decizii.
Este o comunitate mică, un orășel în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, cu personaje pe care, pe rând ajungi să le admiri sau detești și pe care te chinui să le înțelegi. Pentru că multe dintre acțiunile și deciziile lor sunt sucite, dar tocmai asta îi face reali și credibili. Deoarece așa sunt oamenii, mai ales atunci când sunt supuși presiunii: imprevizibili și predispuși greșelii. Personajele ascund tragedii, regrete și frustrări sub o fațadă aparent nonșalantă sau nevinovată. Dar cu cât încearcă să-și ascundă mai bine secretele, cu atât dau mai tare de bănuit.
Alte recenzii de la Joel Dicker:
