Am făcut cunoștință cu opera lui Musso, acum vreo doi ani citind “Chemarea Îngerului” și “Un apartament la Paris”. Ambele cărți mi-au părut captivante și mi-au plăcut. Personajul central Madeline mi-a rămas cumva în minte.
Iată de ce am revenit cu drag la Musso, dar și cu entuziasm. Acum, nu știu dacă cartea de față este mai slabă decât cele două precedente sau am fost eu într-o altă dispoziție, sau poate mi-am schimbat eu modul de percepție al acestui tip de cărți. Cert e că impresiile post-lectură de data aceasta nu se ridică la wow.
Eroina centrală a acestui roman este Gabrielle. Romanul începe cu o dragoste efervescentă între Gabrielle și Martin, pe când aveau vreo douăzeci de ani. Cei doi se separ, pentru a se revedea doar peste cinsprezece ani. Dar, de data aceasta nu sunt singuri în peisaj, aici apare și tatăl Gabriellei, Archibald, un hoț de talie internațională. Și cum viața este plină de surprize, Martin este chiar polițistul care are ca scop suprem să-l aresteze pe Archibald. Astfel, Gabrielle se găsește între două focuri și chiar în poziția de a alege pe unul dintre cei doi.
Trebuie să recunosc că romanul m-a prins un pic mai greu. Am citit jumătate de carte în trei zile (așa câte un pic) și a doua jumătate în câteva ore din a patra zi. Deci, mi-a luat 200 de pagini pentru a intra în istorie. Și-apoi spre final ce-i cu misticismul cela? Oameni în comă care se întâlnesc și discută între ei? Hmm, are imaginație autorul.
Dar, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Totuși, are Musso un stil al scrierii care place prin mesajele transmise. Aici spre exemplu, autorul ne relatează că viața e frumoasă și merită trăită din plin. De-asemenea tipul de roman-detectiv-poveste cucerește. Autorul îmbină într-un mod plăcut acțiunea, intriga, romantismul. Nu este o banală poveste de dragoste. Musso încearcă să construiască un subiect mai complex în care dragostea este totuși parte compozantă, însă cititorul este purtat prin intrigi, cercetări și acțiune diversă.
Sunt curioasă dacă i-a plăcut cuiva cartea de față la superlativ. Și fanii lui Musso, recomandați vă ceva de la autor, planific să mai revin cândva la el.
… on ne pouvait pas regarder sereinement l’avenir sans comprendre et assumer le passé.
Alte recenzii de la Guillaume Musso:
