Cele treisprezece motive este o altă carte cunoscută, sau la fel de cunoscută ca Lumina iubirii, ambele scrise de Jay Asher.
În acest roman, autorul abordează din nou tema intimidării, a etichetelor puse pe zvonuri, dar ăsta nu este singurul lucru. Multe păreri despre această carte sunt asemănătoare, altele total diferite, dar am căutat să le înțeleg pe toate, și am ajuns la concluzia că sunt adevărate, dar văzute din puncte de vedere diferite.
În carte, este vorba despre Hannah Baker, care se sinucide.
Dar ce înseamnă acest gest, cu adevărat?
Chiar este caracteristic lașității? Faptul că nu mai este capabilă să treacă peste, să lupte în viață? Sau că duce lipsă de atenție atât de mult încât e dispusă să-și ia viața pentru a îndrepta gândurile spre ea?
Și de ce apar aceste casete? De ce sunt trimise, pe rând, la treisprezece persoane?
Într-adevăr, lucrurile pot pleca de la primul ei sărut. Mai exact, de la zvonurile despre acel prim sărut. Apoi lista de Bunăciuni și Nebunaciuni, care la momentul respectiv, fetei i s-a părut ceva destul de amuzant. Până apare din nou etichetarea și intimidarea. Până ce primii ei prieteni o trădează. Până ce ajunge să nu mai aibă încredere în nimeni.
După mine, Jay Asher a scris această carte evidențiindu-i intenționat aspectele bune și rele. Și nu mă refer doar la subiectul abordat, care este unul destul de delicat și greu de asimilat pentru publicul larg. Mă refer la faptul că autorul vrea ca Hannah să se vadă în ochii ei marea victimă, dar conștientizează că este și o persoană defectă, însă realizează asta la final, când efectul ,,bulgărelui de zăpadă” este în completă desfășurare. Când în mintea ei, decizia de a se sinucide e deja luată, și consideră că nu mai poate fi nimic reparat.
Nu o să mă apuc să spun despre cele treisprezece persoane în parte. Persoane pe care Hannah le transformă în motive ce au condus-o încet, încet, spre sinucidere.
Însă acțiunea cărții face ca noi să fim martori momentului în care Clay Jensen primește aceste casete. Casete care, odată ce sunt ascultate, ajung să îi schimbe complet viața.
Structura romanului alternează cu reflecțiile lui Clay și drumurile pe care le parcurge, cu povestea lui Hannah, mai exact, cu vocea ei înregistrată pe casete, menită să-și prezinte povestea, să pună punctul pe i.
Menită să ce? Să-l facă pe Clay să fie chinuit de întrebarea ,,Ce i-am făcut eu”? Menită să-i facă pe ceilalți să se simtă vinovați? Cum să nu faci asta, când vocea persoanei moarte îți strigă în ureche lucrurile pe care i le-ai făcut sau i le-ai reproșat?
Nimeni nu o arată cu degetul că le-a trimis casetele. Toți continuă ordinea persoanelor, fără să riște nimic, fără să se întrebe ce s-ar întâmplă dacă nu ar trimite mai departe acele casete. Dar nu au aflat răspunsul. Pur și simplu le-au trimis.
Numele lui Clay nu are ce căuta printre celelalte. El nu este ca ei, el chiar a fost singurul dispus să o asculte și să o ajute. El era singurul căruia îi păsa, dar pentru ea, n-a contat. După cum am menționat, decizia de a se sinucide era fixată, nu voia să se abată.
Însă într-un fel, aceste casete i-au fost de ajutor lui Clay. L-au făcut să înțeleagă ce s-a întâmplat de fapt, care era Hannah cea adevărată, dacă zvonurile erau adevărate sau nu. I-au dat încredere, dacă acest lucru poate fi posibil. L-au făcut să realizeze că nu te poți întoarce în trecut. Ai doar prezentul, și posibilitatea de a îndrepta viitorul.
În cea mai mare parte, romanul vorbește despre lucrurile rele pe care le facem sau pe care le spunem, și ce influență au asupra sănătății mintale a persoanei. Dar mai spune ceva.
Citește neapărat această carte. Tu ce crezi că vrea să mai spună?
Alte recenzii de la Jay Asher:
