”Cheia” de Junichiro Tanizaki este o carte subțirică și ciudățică despre viața privată a unui cuplu japonez de vârsta a doua, ce își redescoperă pasiunea și experimentează plăcerile amorului.
Povestea celor doi soți ne este redată sub forma unor pagini de jurnal, al ei și al lui, care este ținut sub cheie, aparent departe de ochii partenerului. De fapt, chiar dacă pare că cei doi scriu pentru sine și își ascund jurnalele bine, ei lasă în același timp indicii fizice și scrise efectiv în jurnal despre unde pot fi găsite acestea și despre ce le-ar plăcea referitor la experimentatul în dormitor, indicii date celuilalt.
”Cheia” de Junichiro Tanizaki este povestea dramatică, pe alocuri cu un umor negru, a unei căsătorii ce este pe moarte
Această dramă de cuplu din Japonia, ne este istorisită prin prisma fiecărui soț în parte sub formă de jurnale paralele. Este un pic ambiguu dacă cei doi ajung să-și citească jurnalul unul celuilalt până la urmă sau nu, deși primim niște hinturi cum că lucrurile ar fi luate la cunoștință.
După aproape 30 de ani de căsnicie, un profesor de vârsta a doua, cam bolnav și neatragător din punct de vedere fizic, începe să-și dorească să atingă noi plăceri carnale alături de un pic mai tânăra sa soție. Aceasta nu numai că afișează pe față un pudibondism și o reținere exagerată privitor la relațiile intime, dar este și super ipocrită de vreme ce în pat nu se arată niciodată pe deplin satisfăcută de performanțele soțului ei.
O femeie care se arată rece și care face totul automat, ca o datorie față de bărbat, dar care este nesătulă și mai și arată asta, fără a comunica ce i-ar plăcea sau fără a veni cu sugestii, îmi este total antipatică. Așa este și soția din acest cuplu.
Cu toate acestea, când în schemă apare un bărbat mai tânăr care o atrage și care este atras de ea, nu ezită să intre într-un fel de triunghi amoros, în care nu respinge nici avansurile amantului și nici încercările pline de patimă ale soțului, care în ciuda slăbiciunii sale fizice, face tot posibilul să o satisfacă și să o ducă pe culmile plăcerii.
Am descoperit aici un fel de nimfomană rece, dar calculată, care își trage partea de unde se poate, fără a avea scrupule și care se pune mereu pe primul loc.
Nu am empatizat cu niciunul dintre personaje, deoarece mi-au fost antipatice în egală măsură
Am privit totul rece, ca din prisma unui observator obiectiv și nu pot spune că m-a impresionat prea mult nici povestea, nici sacrificiul vreunui personaj și în nici un caz personalitățile personajelor. Finalul a fost unul corect, realist într-o oarecare măsură, dar nu a dezvăluit vreo revelație pentru mine.
Din toată treaba sa mi-a plăcut totuși felul în care soțul a început să-și adore soția, admirându-i și idolatrizându-i corpul ca pe ceva nemaipomenit, chiar dacă amândoi aveau o vârstă și poate mai puțină vitalitate și prospețime decât în tinerețe. Episoadele cu aceste adorații sunt senzuale și erotice, cumva tema cărțuliei ”Cheia” de Junichiro Tanizaki.
