Spre rușinea mea, nu am mai citit până acum nicio carte care să îi aparțină lui John Fowles, deși am auzit de el și îi cunosc „încărcătura literară” și locul de seamă printre autorii de renume. Acum că mi-am mărturisit „păcatele”, vreau să subliniez primul lucru care m-a impresionat la acest autor – “Colecţionarul” este volumul său de debut…Nu mi-a venit să cred atunci când am auzit acest lucru, pentru că de obicei, cărțile de debut sunt puțin mai stângace și le mai găsești ceva greșit în modul de narare, însă această carte este perfectă din toate punctele de vedere. M-a impresionat modul matur de scriere pe care Fowles îl are și vreau să mă credeți că nu exagerez cu nimic în afirmațiile mele. A realizat atât de multe în câteva pagini, încât pare de necrezut. De ce trebuie să citești o carte de 1.000 de pagini pentru a avea același feeling când poți să savurezi o lectură relativ scurtă, dar extrem de pătrunzătoare? Este o întrebare la care trebuie să vă gândiți. 🙂
Personajele principale sunt Frederick Clegg și Miranda Grey. Frederick lucrează la primăria iar Miranda este studentă la Arte. Aceștia sunt diametral opuși, dar cursul evenimentelor face ca viața celor doi să se intersecteze. Nu este sociabil, însă are mare noroc și câștigă la pariuri, lucru care îi dă practic aripi. 🙂 Miranda este o tânără foarte populară, dintr-o familie înstărită și evident, foarte frumoasă, calitate ce îi atrage atenția lui Frederick mai mult decât trebuia.
Cartea are 2 mari părți, narate din perspective diferite. Prima este povestită de Frederick și practic acesta ni se confesează. Ne povestește despre copilăria sa, despre pasiunea pentru colecționat fluturi și despre tendințele sale obsesive. Într-un fel, acesta caută înțelegere din partea noastră și ne transformă în complicii lui la răpirea Mirandei. Fiind o persoană foarte timidă din fire, caută aprobare, deși motivele nu există în realitate și nimeni nu le poate înțelege. Partea a doua este spusă de Miranda, din chinui răpirii ei. A fost foarte greu să citesc această parte, pentru că îți dă un sentiment de claustrofobie și de neputință, pentru că știi unde se află o persoană ce are nevoie de ajutor și ești conștient că nu poți face nimic pentru ea. Nici ea nu îl poate înțelege pe Frederick, deși încearcă din răsputeri să ajungă la un consens cu el.
“Colecţionarul” este una dintre cele mai intense și cele mai dramatice cărți pe care le-am citit vreodată, pentru că m-a impactat într-un mod în care nu mă așteptam. Te încearcă atât de multe stări și te aduce într-un punct în care îți dorești să nu o fi ales pentru lectură. Te simți neputincios și nu înțelegi de ce aceste lucruri se întâmplă în lume. Îți pare rău atât de Frederick, pentru comportamentul său izvorât din traumele copilăriei, dar și pentru Miranda, pentru că este victima nevinovată a unei iluzii și din păcate, îi cunoști viitorul, dar nu vrei să îl recunoști. 🙁
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la John Fowles:
