„Lotusul se naşte în noroi, dar floarea sa rămâne întotdeauna albă şi curată. Asta e cea mai mare provocare pentru noi: să trăim în inima unei probleme, dar să nu fim subminaţi de ea. Asta e bucuria libertăţii.”
Există unele cărţi care îţi învăluie uşor mintea şi gândurile cu un firicel din cel mai lin şi răcoritor râu de cuvinte. Istorisiri şi memorii menite să îţi aducă la cunoştinţă că nu eşti singura persoană din lume care înfruntă greutăţile vieţii, că pentru altcineva lucrurile pot fi mai cumplite şi dacă îţi doreşti cu adevărat, poţi dărâma zidurile înalte din faţa ta prin propria voinţă.
O voinţă fermă, alături de o dorinţă puternică şi trainică.
„Am devenit călugăriţă ca niciodată să nu trebuiască să fiu nevastă, din pragmatism şi din instinct de supravieţuire. Am devenit călugăriţă ca să pun capăt suferinţei.”
Ani Chöying Drolma îşi scrie povestea sa. Una cât se poate de reală, cu bune şi cu rele. Confesiunile unei călugăriţe budiste este una dintre poveştile acelea care continuă să curgă în interiorul tău chiar şi după ce ai terminat de citit. O poveste încă în desfăşurare şi care pare să nu aibă un deznodământ, cel puţin nu unul apropiat.
Amintirile autoarei încep de la vârsta de cinci ani. Amintiri cu bătăi din plin din partea unui tată prea mânios şi mereu frustrat, amintiri despre sărăcia în care se afla, amintiri în care îşi asuma rolul de mamă pentru fraţii ei mult mai mici… amintiri despre o copilărie neexistentă şi o maturizare prea timpurie pentru o fetiţă înspăimântată.
„Adânc în interiorul meu, ca lava topită din centrul pământului, există un nucleu indestructibil, un ghem de putere şi energie de o densitate neobişnuită, care mă împinge înainte şi mă ghidează. Acest nucleu de voinţă brută îmi este astăzi cel mai preţios aliat.”
Născută în Kathmandu, un mic Tibet exilat în Nepal, Ani îşi petrece primii treisprezece ani alături de familia ei, dezvoltând o groază şi ură faţă de tatăl ei abuziv, apoi decide să se „retragă din lume” alegând drumul monasticii.
La mănăstire descoperă bucuria de a trăi, un talent muzical şi libertatea pe care şi-a dorit-o dintotdeauna. O libertate pe care va învăţa să o fructifice din plin prin învăţăturile de la maestrul şi ghidul ei spiritual, ducând astfel la înfăptuirea unor lucruri măreţe cu ajutorul vocii sale, şi de real ajutor pentru mulţi oameni în nevoie.
Ani Chöying, o călugăriţă budistă atipică, aş putea spune, şi un exemplu real pentru multe persoane, reuşeşte să îşi dea o şansă ei înseşi trecând peste ura faţă de părintele ei, transformând-o în compasiune, şi ajunge să dăruiască o nouă viaţă multor fete de credinţă budistă din Nepal şi Tibet prin crearea unei şcoli de călugăriţe.
De asemenea, lupta ei contra sărăciei nu se opreşte doar aici, donând drepturile sale de autor ale acestei cărţi în scopul creării unui centru de dializă renală la Khatmandu suficient de ieftin şi accesibil tuturor celor aflaţi în dificultate.
Cu siguranţă, sunt multe lucruri de zis despre o personalitate marcantă ca această călugăriţă budistă, dar fiecare are dreptul să treacă prin povestea ei şi să o trăiască prin prisma experienţelor sale, apoi să o înţeleagă în felul său.
„Suntem arhitecţi ai fericirii noastre. Nu putem împiedica să se întâmple lucruri rele sau supărătoare: în schimb, putem alege modul de a percepe aceste neplăceri.”
Alte recenzii de la Ani Chöying Drolma :
