Dacă sunteți fan young-adult și thriller și simțiți nevoia să vă deconectați de la cotidian și să testați puțină psihologie inversă și ceva adrenalină sau doar aveți chef să urmăriți mintea unui adolescente peste medie, vă recomand Confesiunile unei suspecte de crimă, proaspăt editată de Meteor Press.
Cartea este prima parte dintr-o serie și are în centru controversata familie Angel ai cărei membri, parcă pentru a face ciudă numelui, nu se comportă deloc ca niște îngerași. De fapt, toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, îi consideră pe ceilalți sociopați, fără a-și exclude propria persoană de pe listă.
Povestea debutează violent cu o dublă crimă. Părinții copiilor Angel sunt descoperiți morți în patul conjugal din locuința megasecurizată a acestora. Familia locuiește într-o clădire exclusivistă și cu pretenții, în care nici musca nu pătrunde, iar în timpul nopții în care cei doi mor, în apartament se aflau cei trei copii și secretara mamei. Nu există semne de efracție și singurii suspecți par a fi cei ce se aflau deja în interior.
Urmărim povestea prin ochii fetei adolescente a familiei Angel, Tandy, un copil precoce și foarte calculat. De fapt, toți copiii Angel sunt recunoscuți ca extraordinari și remarcabili, cu IQ-uri mult peste medie și cu o educație erudită. Nu vă pot dezvălui ce-i face așa deosebiți, dar sunt niște cobai foarte interesați, fiecare cu un profil puternic, concentrat pe un anumit domeniu de activitate, pe care îi percepi ca pe niște supereroi.
Nefiind convinsă că cei doi detectivi veniți la locul crimei se vor descurca, Tandy se hotărăște să inițieze propria ancheta și să facă lumină în misterul ce învăluie moartea părinților săi. Sunt interese mari la mijloc, mulți bani, multă ură și există multe persoane care ar fi avut motive să simtă nevoia de răzbunare, copiii nefăcând excepție.
Ce este interesant și te atrage în poveste este naratorul și nesiguranța în ceea ce privește propriile fapte din trecut. Tandy nu este convinsă că nu și-a omorât părinții. Ba este aproape sigură că ar fi putut s-o facă într-un moment de rătăcire, episoade pe care le-a mai experimentat în trecut și care, încercând să le rememoreze, încă îi dau bătăi de cap.
Pe parcursul poveștii vom asista la nenumărate confesiuni ale personajului principal și la dezvăluirea multor secrete care dezechilibrează și mai tare calmul relativ și aparent, cât și legăturile dintre membri, dar care schimbă totodată și percepția unora dintre ei asupra propriei vieți și identități.
Construită ca o anchetă detectivistică, urmărind prinderea unui criminal, este și o explorare a psihicului uman în momente de cumpănă, de nesiguranță, când doar îndrăznind ai șanse. Este o expunere a modului în care îți accepți greșelile, îți asumi realitatea și îți porți mai departe bătăliile. Este o călătorie în care Tandy își redescoperă adevărata identitate și temperamentul real, cel ascuns sub fațada construită cu atâta grijă de părinții săi perfecționiști care detestau emotivitatea. Tandy se ia la trântă cu propria minte care, educată într-o anumită manieră, refuză să-i dezvăluie adevărul fără efort.
Este un narator instabil și tocmai acest lucru te atrage în poveste. Memoria ei are ceva lacune pe care trebuie să le umple cu amintirile și sentimentele corecte. Cele care-i aparțin ei, nu cele care i-au fost inoculate.
Instabilitatea și nesiguranța ei ți se transmit și ție, frământările și nebuloasa în care înoată te obligă să analizezi lucrurile din perspective diferite. Încercând să afle identitatea și motivele criminalului, Tandy își redescoperă propria identitate care de multe ori o ia prin surprindere, deoarece noul său comportament n-are nicio legătură cu Tandy cu care familia este obișnuită. Bineînțeles că, deși Tandy îți promite sinceritate, nu poți avea încredere în amintirile ei, deoarece nici ea nu se bazează prea tare pe ele. Poate fi la fel de bine, martor, victimă sau criminal. Suspectă, cu siguranță, pare!








