„Oamenii nu-şi arată adevărata fire. Se ascund în spatele nenumăratelor straturi de autodecepţie şi de decepţie aparentă. Poartă măşti. Afişează faţade. Mint. Se camuflează.”
Pentru că am momente când sunt o amatoare de poveşti captivante ce ţin de domeniul poliţist, spionaj sau investigativ, mai dau o şansă unei cărţi care are un titlu (recunosc) interesant.
Aşadar, am descoperit Invizibil de James Patterson, în colaborare cu David Ellis. Este prima carte a acestui autor american destul de celebru, din câte am citit, care ajunge în mâinile mele.
Care este subiectul acţiunii?
În roman întâlnim o analistă de informaţii de la FBI, Emmy, care încearcă să elucideze circumstanţele morţii surorii sale într-un incendiu catalogat drept accidental. Folosindu-şi experienţa şi cunoştinţele ei profesionale, Emmy descoase firele încurcate ale unui caz care se va dovedi a fi unul foarte complex.
„Ce este o minciună? Este o deformare a realităţii prezentate ca realitate. Noi spunem că este un lucru rău. Învăţăm copiii să nu mintă. Chiar trimitem oameni la închisoare pentru minciună. Şi totuşi, în jurul nostru sunt minciuni, dar în mare parte de timp nici măcar nu încercăm să le ascundem.”
Care este viziunea unui criminal? Cum îşi alege victimele? De câtă ingeniozitate şi cruzime poate da dovadă în torturarea celor căzuţi în plasă? Cum identifici un caz criminal?
Sunt câteva întrebări ale căror răspunsuri le poţi descoperi în carte, într-o bună măsură. Nu devii un detectiv din urma lecturii, dar firul poveştii care este bine croit, te introduce în lumea tenebroasă a crimelor din „plăcere”. Un fir care m-a prins.
Legat de personajul principal, Emmy, trebuie să recunosc că personalitatea şi evoluţia sa în poveste m-au atras mai puţin (spre deloc), nepărând un caracter prea verosimil. O persoană infantilă, care nu-şi asumă anumite decizii greşite şi care acţionează iresponsabil (în investigaţie), punând în pericol viaţa colegilor săi… şi a sa. Din punctul meu de vedere, un personaj care nu corespunde prea mult cu rolul de „vânător” de „băieţi răi” pe care şi-l ia.
În rest, voi lăsa un ultim citat din carte:
„Singurul lucru de care trebuie să ne temem este teama însăşi.”
Alte recenzii de la James Patterson:
