Chiar dacă brutală prin evenimentele descrise și prin limbajul său, cartea “Copilăria” de Maxim Gorki este o frescă perfect realistă a vieții rușilor de rând. Partea I a unei autobiografii formate din 3 volume redă povestea copilăriei scriitorului Maxim Gorki, exact așa cum și-o amintește el. Cu bune și cu rele.
Autobiografia a fost publicată inițial în limba rusă în anul 1913
De atunci a fost preluată și tradusă în mai multe limbi, împreună cu celelalte două cărți din serie: “La stăpân” și “Universitățile mele”. Dacă ai mai citit autobiografii ale scriitorilor celebri români sau străini și în toate ai descoperit ca element umorul sau melancolia, aici nu așa. În “Copilăria”, Maxim Gorki descrie drama prin care a trecut pierzându-și tatăl și copilărind alături de un bunic tiran și o mamă mai mult absentă.
Unele persoane ar lua-o razna mai încolo, când vor ajunge adulte, dacă ar trece prin asemenea evenimente, lipsuri și violență suferite la o vârstă fragedă. Dar nu toate se transformă în sociopați sau scursuri ale societății. Așa cum a dovedit-o din plin scriitorul Maxim Gorki, pe numele său real Alexei Maximovich Peshkov.
Povestea aceasta de viață a unui rus care a ajuns cunoscut mai apoi a fost împresurată de sărăcie, brutalitate, dar și de povești și spiritualitate. După ce tatăl său a murit de holeră, băiatul de 5 ani de atunci, Aleoșa Peșkov, a plecat împreună cu mama să locuiască la bunicul său. Dar acesta nu era deloc un bunic blând și cumsecade. Ci mai degrabă un tiran care îl bătea în mod regulat până la leșin.
Iar băiatul nu era singura sa victimă. Totuși, Gorki își amintește cu drag de bunica sa, un munte de femeie. Și cea mai bună povestitoare pe care a întâlnit-o vreodată. Tot de la ea a învățat să se roage și să fie răbdător. De fapt, această bunică a fost cel mai bun prieten avut de copil în acea vreme, protectoare și icoană dragă. Bunica este, de fapt, eroina acestei cărți în care fel de fel de personaje se perindă. Eroina unui băiețel singuratic, dar curios și foarte des speriat de împrejurări.
“Copilăria” de Maxim Gorki este o carte scrisă extrem de bine
Este atât de bine scrisă încât devine dureroasă în anumite puncte din cauza evenimentelor istorisite. Reprezintă o expunere pasionantă și vie a vieții lui Gorki într-o familie mare din Rusia secolului 19. Totul este descris prin ochii copilului de atunci. De aceea, vei întâlni relatarea la persoana I singular. De altfel, acest lucru te va aduce mai aproape de scriitură și de cursul poveștii de viață a autorului.
Acest roman autobiografic redă prezentarea copilăriei unei persoane care a supraviețuit mizeriei și sărăciei, unui mediu bântuit de ceartă și violenței bunicului său. Dar care a și devenit un scriitor, o figură importantă a lumii literare și un om bun cu ceilalți din jurul său. Chiar Lev Tolstoi va remarca surprins următorul lucru: “E de mirare că ți-ai păstrat omenia, ai rămas bun, deși puteai să devii rău. Ești tare, și e bine să fii așa.”
Alte recenzii de la Maxim Gorki:
