Lecturarea acestei cărții m-a făcut să am aceleași emoții pe care le am când răsfoiesc albumul cu poze din copilărie.
Îmi place adesea când merg în vizită la părinții mei să deschid acest album. Retrăiesc mereu sentimente de nostalgie, veselie și iubire necondiționată. La fel m-am simțit și printre filele din “Copilul lumină” de Veronica Cozma.
Am regăsit aici cel mai frumos mod în care îi poți explica unui copil felul în care el a venit pe lume. A fost fascinantă și pentru mine această versiune în care devenim din steluță – bob de om, apoi copii lumină.
“Steluța a aterizat pe brațele copacilor făcându-și tobogan din frunzele lor, s-a rostogolit prin iarba mătăsoasă lăsând în urmă-i puzderii de păpădii, s-a îmbătat cu parfumul florilor și a încercat chiar să prindă a treia rază de soare înainte ca aceasta să atingă pământul.” (pag. 19)
Cuvintele alese pentru poveste sunt calde, atmosfera este relaxantă și plină de iubire, pace și liniște. Și toate acestea bine conturate în picturi expresive. Poți înțelege povestea și dacă nu citești cuvintele, atât de frumos sunt construite imaginile.
“- Bine atunci, sunt pregătită, a spus nerăbdătoare mica steluță aurie, sunt pregătită să devin bob de om-copil lumină.” (pag. 24)
Recomand cartea părinților care vor să le transmită copiilor, despre venirea lor pe lumea, o poveste mai interesantă decât cea cu “Te-a adus barza”. ☺
Alte recenzii de la Veronica Cozma:
