...încrederea este ceva… ceva ce implică respect şi prietenie. Ceva ce se câştigă şi se merită.
Raluca Butnariu a început să jongleze cu iubirea şi legile sale în tabăra fantasy. Aş minţi dacă aş zice că nu-mi place ce rămâne din urma acestei aventuri. La urma urmei, iubirea a reprezentat mereu un motiv de război şi de împăcare. Crepuscul vine să demonstreze acest lucru.
Un tărâm al oamenilor unde mai marii zei au încă acces liber pentru a se amesteca în vieţile şi destinele lor. O păstrătoare cu sânge zeiesc curgându-i prin vene şi o ameninţare din tabăra demonilor este de ajuns pentru ca toate forţele să se pună în mişcare.
Nu există curaj fără frică (…). Şi nici biruinţă fără sacrificiu.
Izgoniţi cu mii de ani în urmă din calea mai marilor zei, căpetenia demonilor hotărăşte că a trăit destul în exil şi merită să-şi recapete gloria de odinioară. Ascuns de ochii tuturor, a lăsat ca praful să se aşterne pe amintirea lor din mintea lumii şi a urzit cele mai mortale capcane. Orice ar fi, de data asta, el va ieşi învingător, iar acel zei grandioşi vor avea soarta lui. Tronul lor va fi furat şi lumea îi va aparţine. Ultima verigă a planului său: adunarea celor trei chei ce-l ţin ferecat. Cel ce i le poate aduce este impresionantul său fiu, Saul.
Erau ca animalele, ba chiar mai rău. Acesta era unul din lucrurile pe care le detesta cel mai mult la seminţia lui. Din clipa în care fuseseră scoşi în şuturi din Asgard, izgoniţi fără milă, îţi pierduseră orice fărâmă de discernământ. Mai rău, în loc să evolueze, profitând de îndelungatul timp de stufiu pe care mama natură li-l rezervase, o luaseră ca turbaţii în direcţie opusă. Plăcerea imdeiată deveise un scop, dorinţa de a poseda- o necesitate, lăcomia le fusese hrănită cu ură şi mânie. Instinctele ajunseseră să le domine minţile.
Două dintre pietre au fost smulse de la Păstrătoarele lor. Cea de-a treia, se află în posesia lui Leah, jumătate om, jumătate zeiţă. Viitorul sumbru ce i se arată o înfricoşează şi în acelaşi timp, o întăreşte. Destinul ei nu este să renunţe la primul obstacol şi va lupta cu toate armele pentru a păstra omenirea în siguranţă. Dar demonii au un luptător cameleonic de partea lor. Va găsi ea o calea de-al opri şi a-i para atacurile?
Indiferent cum se va sfârşi totul, mai bine să iei cu tine amintiri frumoase decât regrete târzii, nu crezi?
Saul simte o schimbare de la prima întâlnire cu Leah, frumoasa Păstrătoare. O schimbare izvorâtă sigur din anticipaţia războiului şi, mai ales, a victoriei. Însă atunci când iţele destinului îl atrag tot mai mult spre făptura minunată pe umerii căreia atârnă soarta lumii, Saul începe să aibă dubii cu privire la acţiunile sale. În tabăra opusă, Leah nu reuşeşte să descopere sursa atracţiei sale faţă de acel demon, menit să le distrugă lumea. Precum nu ştie nici de ce acesta o supraveghează în tăcere, fără să acţioneze.
O subestimase. Din nou. Durerea fusese doar o iluzie, dar îl zgâlţâise zdravăn. Pentru că, acolo, în adâncul ei, el îşi lăsase amprenta voinţei sale şi aceea fusese reală. Ar fi trbuit să se simtă furios. Supărat. Dezamăgit sau măcar insultat. Ar fi trebuit să se simtă oricum, dar nu… vesel! De ce naiba era aşa de vesel? Se încruntă el, nedumerit.
Crepuscul ne face cunoştinţă cu iţele încurcate ale destinului. Pune o vrăjitoare în faţa unui demon, doi duşmani din două tabere, apoi îi loveşte cu săgeta lui Cupidon şi-i lasă să se descurce cu veninul iubirii ce li se împrăştie subit prin inimi. Confuzi, neputincioşi şi necunoscători în faţa dragostei, Leah şi Saul vor încerca să se războiască fără a frânge zvâcnetul care le taie respiraţia în lipsa celuilalt.
Ea- o vrăjitoare care aparţinea pe jumătate rasei oamenilor, pe jumătate poporului din Asgard, el- un demon răzvrătit, care-şi trădase firea şi se dezisese de ai lui.
Raluca Butnariu ne oferă un fantasy despre destin, iubire în vreme de război, profeţii şi lupte purtate pentru cei nemuritori, toate asezonate cu o doză sănătoasă de umor. Ce ne aşteaptă la finalul călătorie, putem afla citind romanul Crepuscul, un volum despre renaştere şi destin implacabil.
-Uite, bea asta.
Saul privi pocalul cu un aer bănuitor.
-Aia nu-i apă!
-Nu, nu este, dar dacă ai de gând să-mi faci mofturi, îţi ard două de nu te vezi! În clipa asta eşti suficient de vlăguit ca să nu poţi riposta, aşa că nu mă ispiti.
Un volum disponibil şi pe site-ul Editurii Librex Publishing.