“Crimă și pedeapsă” este un roman clasic scris de F.M. Dostoievski, publicat inițial în anul 1866. Aceasta nu este prima carte citită de la marele scriitor rus. Însă este cea care m-a impresionat cel mai mult. Tot el a fost și creatorul operelor “Frații Karamazov”, „Idiotul”, „Demonii”, „Însemnări din subterană”, „Jucătorul”, „Oameni sărmani”, „Amintiri din casa morților”, „Nopți albe”, „Omul dedublat”, „Adolescentul”, „Umiliți și obidiți” sau „Eternul soț”.
Dacă prima mea lectură de la Dostoievski a fost “Demonii”, roman pe care l-am început, l-am abandonat și apoi am revenit la el, despre „Crimă și pedeapsă” pot spune că m-a prins de îndată
Inițial credeam că am în față o lectură greoaie, plină de filosofie și nume care mai de care mai încurcate, cu greu de reținut.
Dar citind prefața ediției de la Editura Corint am ajuns să înțeleg că ceea ce aveam să citesc nu era o carte menită să mă descurajeze. Ci din contra, o carte cu subiect psihologic la care se merită reflectat. În plus, tot din prefață am aflat și amănunte din viața autorului. Și despre modul în care au apărut pe rând romanele sale.
Volumul „Crimă și pedeapsă” de F.M. Dostoievski este una dintre operele cele mai mari ale literaturii universale
De asemenea, ca și alte câteva romane ale sale, acesta este inspirat din povestea de viață a autorului. Cu predilecție de anii petrecuți în închisoare.
Așadar, Dostoievski spune povestea lui Raskolnikov, un tânăr student sărac, dar foarte inteligent și milos. Personajul principal al romanului încearcă o luptă continuă în conștiința sa între bine și rău. El cugetă, filozofează și nu ezită a-și arăta gândurile cele mai intime chiar într-un articol de ziar.
El crede că este unul dintre oamenii aleși de pe acest pământ care are rolul unui Dumnezeu. Purtarea și ideile lui fiind justificate întrutotul datorită condiției superioare pe care crede că o deține. Raskolnikov se crede mai presus de lege. Crede că este îndreptățit să ucidă pentru a curma un rău ce aduce prejudicii umanității. Astfel omoară cu sânge rece o bătrână cămătăreasă, pe care o consideră rea, lacomă, de nici un folos pe acest pământ. Însă totodată, mai comite și o a doua crimă, nepremeditată, doar pentru a nu avea martori.
Studentul plănuiește din timp crima perfecta
Scopul îi este atât de a ucide pe cineva care nu va lipsi nimănui și care este rău prin natură. Cât și de a fura pentru continuarea educației sale.
Prin aceasta, „Crimă și pedeapsă” este unul dintre cele mai bune romane scrise vreodată. Reprezintă un studiu psihologic fin, cu dovezi, exemple și situații grăitoare. Dar conține și un caz terifiant de crimă plin de mistere, al cărui vinovat știe să se ascundă chiar sub ochii legii. Totodată, cartea poate fi considerată și un thriller cu detectivi. Cu un inculpat, cu polițiști pe urmele răufăcătorului, cu martori, dovezi. Dar și remușcări care vor aduce pe vinovat în fața justiției.
Romanul „Crimă și pedeapsă” de F.M. Dostoievski te poartă prin paginile sale într-o călătorie a descoperirii unui criminal. A unei minți tulburate. Îți expune însă în același timp sufletul și crezul unui om posedat atât de rău, cât și de bine. Un om care nu poate să scape de vina adânc înrădăcinată în conștiința sa, prin urmare dându-se singur în final pe mâna justiției. Asta demonstrând că nu poți ispăși o crimă, nu te poți ierta pe tine însuți, decât acceptând și îndurând reversul medaliei, pedeapsa.
