Prin 1962, o familie de amerindieni traversează Nova Scoție și trec în Maine unde obișnuiesc să lucreze pe perioada sezonului culesulului de afine la ferma întinsă a unui alb. Într-una dintre acele zile de vară, mezina familiei, Ruthie dispare. Ultimul care a văzut-o a fost fratele ei mai mare – Joe care se va învinui toată viața că nu a avut grijă de ea și a scăpat-o din ochi. Viața lui Joe este presărată cu incidente și evenimente violente care vor lasă urme adânci în psihicul și fizicul acestuia, pare genul de om pe care necazurile îl găsesc și în gaură de șarpe, dar dispariția lui Ruthie nu-i poate fi pusă în cârcă. Era el însuși un copil, unul care muncea din greu. Cu toate acestea, chiar și după decenii de la dispariție, Joe – aflat acum pe patul de moarte, bătrân și bolnav – încă se învinovățește. În paralel cu povestea de viață a lui Joe, ne este înfățișată viața unei tinere fete dintr-o familie de albi – Norma ce are ca punct de plecare tot anii ’60. Viața Normei urmează un tipar diferit de cea a lui Joe, este o tânără privilegiată căreia nu-i lipsește nimic si căreia familia îi poate oferi accesul la educație, dar în ciuda acestor lucruri simte că nu se încadrează în acest tablou de familie, între un tată dezinteresat și anost și o mamă ultraprotectoare și plină de anxietăți. Norma își trăiește viața ca pe un vis, un vis în care începuturile îi apar foarte încețoșate și în care amintirile îi accentuează confuzia. Este evident din primele capitole către ce deznodământ se îndreaptă povestea, dar asta nu deranjează. Sau pe mine nu m-a deranjat. Autoarea nu pare foarte interesată să mențină misterul sau suspansul asupra identității personajelor, ci mai degrabă înclină pentru analiza psihologică a acestora, punând pe tapet subiecte ca vina, suferința, lipsa, pierderea, speranța și forța legăturii de sânge – a familiei unite, a genelor moștenite.
I found it strange that no word exists for a parent who loses a child. If children lose their parents, they are orphans. If a husband loses his wife, he’s a widower. But there’s no word for a parent who loses a child. I’ve come to believe that the event is just too big, too monstrous, too overwhelming for words. No word could ever describe the feeling, so we leave it unsaid.
Cartea a avut parte în vara trecută de o puternică campanie de promovare pe piața românească făcută de un cunoscut prezentator radio și TV care pe mine nu reușește însă niciodată să mă convingă, din contră. Jumătate din cărțile pe care le recomandă, fac tot posibilul să le evit.😊 Povestea nu este rea, dar dacă punem în balanță povestea și marketingul aproape agresiv este clar că există o discrepanță între realitate și așteptări. Sau poate sunt eu prea pretențioasă și îmi testez iar colții în biata editură.
Culegătorii de afine cultivă ideea că oamenii simt firesc legătura cu familia biologică, astfel povestea testează limitele personajelor și a ceea ce sunt capabili să facă pentru a relua legătura indisolubilă genetică cu familia care le-a fost dată și de care au fost desparțiți, pentru a o cultiva și pentru a o meține unită și în siguranță. Este despre bucăți mici ce lipsesc din tabloul general (dar indispensable și de neînlocuit) care supurează toată viața ca niște răni adânci incurabile. Este o poveste credibilă și dureroasă, dar cu acțiune mult prea lentă. Este despre rasism și discriminare și despre cât de puțin contează un statut social înalt prin comparație cu dragostea familială si cultura nativă. Autoarea merge pe cartea adevărului care oricât de târziu ar ieși la iveală și oricât de dureros ar fi este de preferat unei minciuni comode. Este un debut care promite, o autoare a cărei evoluție este de urmărit.
I’ve found that money rarely helps with the things that are most important.
Alte recenzii de la Amanda Peters:
