Povestea sfâșietoare a fetiței care a dispărut fără urmă:
În 1962, o fetiță se rătăcește într-un câmp de afine și, în mod inexplicabil, nu mai este găsită niciodată. Cum poate dispărea un copil fără nicio urmă într-un câmp plin de adulți? O familie de amerindieni din Nova Scoția ajunge în Maine pentru munca de sezon, fără să bănuiască tragedia care avea să le marcheze viața.
Ruthie, mezina de doar patru ani, dispare din senin, iar ultimul care o vede este fratele ei, Joe, un băiețel de șase ani care nu va uita niciodată acea clipă. Cazul nu stârnește interesul autorităților și rămâne nerezolvat timp de aproape o jumătate de secol. În timp ce familia își trăiește durerea și vina, povestea se mută la câțiva kilometri distanță, într-o casă înstărită, unde o fetiță aparent fericită crește sub controlul unei mame paranoice și al unui tată distant. Singura ei alinare este mătușa June.
Norma crește izolată, ca și cum familia ar ascunde ceva. Când devine adult, începe să simtă că în spatele vieții ei se află un secret pe care nu reușește să îl deslușească. Pe o parte îl avem pe Joe, bântuit de dispariția surorii lui chiar și după zeci de ani. De cealaltă parte, Norma, marcată de nesiguranță și de vise ciudate din copilărie, începe să se întrebe dacă acele coșmaruri nu sunt, de fapt, fragmente de amintiri.
Impresia stranie că visele ascund ceva real devine din ce în ce mai puternică, ca și cum o parte din viața ei nu i-ar fi fost niciodată dezvăluită. Joe și Norma duc în spate traume diferite, dar drumurile lor se întâlnesc într-o zi. Deși poliția a ignorat cazul, Joe nu renunță nicio clipă la căutări. Familia păstrează ani la rând cutiuța cu ghetuțele și păpușa lui Ruthie, semn al speranței că într-o zi se va întoarce.
Norma, deși crescută într-un mediu rigid și apăsător, devine o femeie puternică. Într-un moment de cumpănă, își confruntă părinții și află adevărul pe care îl presimțea de mult. Va putea Norma să accepte ceea ce descoperă despre sine? Și oare Joe va reuși, în sfârșit, să afle ce s-a întâmplat cu surioara lui? Două vieți diferite, două povești dureroase, unite prin același fir nevăzut: speranța. Iar speranța este tot ce le rămâne unor culegători de afine care au pierdut totul.
Opinia mea despre cartea Amandei Peters:
Am ajuns să citesc această carte după ce am văzut cum a fost primită la Gala premiilor Bookzone, unde sala a izbucnit în aplauze când a fost anunțată câștigătoare. Am bănuit atunci că ascunde ceva special, iar acum, după un an, pot spune că a meritat fiecare clipă de așteptare. Cartea s-a dovedit mult mai emoționantă și mai profundă decât anticipasem.
Îmi plac poveștile care smulg lacrimi, iar aceasta m-a atins în multe momente și mi-a frânt inima prin poveștile de viață trăite de Joe și Norma. M-a cucerit încă de la început atmosfera, detaliile despre comunitatea amerindiană și felul în care autoarea, ea însăși amerindiană, își construiește povestea într-un mod atât de înduioșător.
Ruthie și Joe m-au marcat, iar Norma a fost un personaj absolut admirabil! Amanda Peters merită toate aplauzele primite, căci acum înțeleg de ce publicul s-a ridicat în picioare la gală, impresionat de această poveste. Pentru că Joe, Ruthie și Norma merită să fie cunoscuți. Pentru că este o carte scrisă din inimă, despre pierdere, regăsire, vinovăție și destin. Mă bucur enorm că i-am dat o șansă, iar amintirea aplauzelor dedicate unei fetițe dispărute demult îmi confirmă că această poveste merită. Sper doar să-i dați și voi o șansă!
Alte recenzii de la Amanda Peters:
