La începutul toamnei va prezentam prima carte din această trilogie scrisă de autoarea de ficțiune creștină Terri Blackstock și anume Dacă fug. La începutul unui nou sezon m-am gândit să vin să va prezint și cea de-a două carte din serie și anume Dacă mă găsesc. Trilogia aceasta face parte din cărțile de ficțiune creștină pe care le scrie autoarea. Pentru cei mai puțin familiarizați cu acest gen literar pot să va spun că sunt cărți care expun în cadrul povestirii viziunile unei lumi creșține, atât în ceea ce privește personajele cât și în intrigă, îmbinând deasemeni tematici creștine întâlnite în Biblie.
Despre autoare pot să va spun că a descoperit pasiunea pentru acest gen literar în 1994 și de atunci se bucură de o activitate literară intensă care cuprinde peste 30 de cărți cu tematică creștină grupate marea majoritate în serii. Mai multe informații despre autoare puteți găși în articolul dedicat primului volum al seriei.
Acest volum a fost publicat la un an după prima carte din serie, mai exact în 2017, fiind nevoie de 4 ani pentru a ajunge și pe piața literară din țara noastră, tradusa.
Între timp a fost publicată în limba română și cartea care încheie trilogia și anume Dacă Trăiesc, volum a cărei recenzie o s-o gășiți curând tot aici pe booknation.ro.
Dacă mă găsesc – impresii personale
Dacă despre primul volum va povesteam că este un thriller prezentat prin intermediul vocilor a două personaje, de această dată autoarea atribuie rolul de povestitor și personajului cu adevărat negativ ai romanului, aceasta fiind cea de-a treia voce narativa din carte.
Încă o dată ne întâlnim cu Casey. Aceasta a reușit să scape de urmăritori că prin urechile acului, datorită intervenției divine și lui Dylan la sfârșitul primului volum. Între timp Dylan s-a convins de faptul că nu Casey este cea care l-a omorât pe Brent și că totul este o înscenare. Dylan și Casey au înțeles că amândoi l-au iubit pe Brent și că nu vor decât să-l prindă pe adevăratul asasin și să-l dea pe mâna justiției reabilitand în același numele lui Casey. Acum Dylan nu mai încearcă să o găsească pentru a o preda justiei ci încearcă să o ajute să descopere dovezi pentru a dovedi faptul că asasinul este Keegan reprezentantul legii, cel in care ar trebui sa faca dreptate.
Cum va spuneam și în articolul anterior nu este genul acela de thriller în care nu cunoaștem asasinul și in care alături de personajul principal încercăm să rezolvăm enigma. Aici știm totul încă de la început și alături de personajul principal încercăm să găsim dovezi pentru a demonstra ceea ce știm. Suspansul este generat de lupta continuă pe care Casey, acum împreună cu Dylan o duc pentru supraviețuirea acesteia.
Acest volum se axează pe lupta interioară pe care Casey o duce între a renunta și a lupta în continuare chiar și atunci când Keegan pare a avea toate atuurile de partea lui. Este o poveste despre speranța și despre ideea că Dumnezeu nu te abandonează niciodată atunci când ai nevoie de el. Chiar și atunci când crezi că nu mai ai nicio soluție, Dumnezeu îți deschide o poartă trebuie doar să ai încredere în el și să nu renunți.
Faptele bune pe care Casey le face în fuga ei pentru supraviețuire sunt cele care îi scot mereu în cale oamenii care o pot ajuta să meargă mai departe în lupta ei. Pentru că uneori tot ceea ce ai nevoie este să creezi confort sufletesc atât pentru cei din jur cât și pentru ține.
Dacă cei doi vor reuși ce și-au propus sau Keegan va termina prin a o captureze pe Casey va las pe voi să aflați lecturand cartea de care însă va promit că nu veți fi dezamăgiți.
Autoarea ne propune la finalul cărții o serie de subiecte de discuție pe baza evenimentelor prezentate în carte, subiecte care permit cititorului să-și exprime propriile oprinii referitoare la acțiunile personajelor, formând o legătură mult mai apropiată între poveste și cititor.
Îmi place să citesc Notă autoarei pentru că mă ajută să înțeleg mai bine scriitorul. Și de această dată Terry Blackstock m-a impresionat cu cuvintele ei pe care vi le las și vouă în încheierea acestui articol.
Începând din acest moment, mulțumește-i lui Dumnezeu pentru fiecare dar pe care ți-l oferă, de la cele mărunte, precum mireasma florilor de caprifoi sau de iasomie crescute în grădina din spatele casei, la realizarea faptului că nu te-a mai durut spatele preț de câteva minute și până la darurile cu adevărat mai mari, precum acela că oamenii pe care îi iubești sunt vii și nevătămați în camera de alături.
Vorbesc despre practicarea recunoștinței deliberate. Este „deliberată” pentru că implică deopotrivă efortul de a fi conștient de darurile lui Dumnezeu pe parcursul întregii zile, precum și acceptarea fiecărui dar prin rostirea unui simplu „Mulțumesc”.





