Volumul 11 din Seria Helen Grace este aici și pe măsură ce ne adancim în serie, mi se pare că M.J. Arlidge trebuie să găsească o cale de a se îndrepta spre finalul seriei, pentru că deja pierd șirul. Acesta este volumul 11 și nu vreau să râdeți de mine, dar îmi iau notițe din fiecare volum, pentru că gradul de detalii și complexitatea cazurilor începe să mă copleșească. Nu vorbim de o lectură relaxantă, vorbim de caz în adevăratul sens al cuvântului, în care am atâtea informații încât nu știu cum să le mai unesc. În plus, avem și o identitate vizuală pentru acest volum.
Un ucigaș tăcut pândește în oraș și atacă oameni care sunt singuri acasă seara, într-un joc de-a șoarecele și pisica letal, care seamănă panică.
Detectivul-inspector Helen Grace conduce ancheta, însă este și ea vânată, urmărită pas cu pas de un psihopat nemilos care vrea răzbunare. În căutarea asasinului, Grace începe să creadă că în spatele acestor crime brutale există un adevăr șocant. Însă ce va afla e chiar mai pervers decât ar fi bănuit vreodată…
Problemele se țin lanț pentru Helen Grace, pentru că amenințările vin din toate părțile. Trebuie să se ocupe de un caz nou, însă un vechi „prieten” o vânează și vrea să îi facă rău. În plus, este amenințată și de fostul iubit și hărțuită de șeful ei….Helen știe ce trebuie să urmărească în acest caz și pornește cu curaj spre rezolvarea lui, însă totul este foarte complicat și intriga devine și ea extrem de complexă până la final. Totul seamănă (ca în fiecare volum), cu un scenariu de film, pentru că totul este pus în scenă foarte bine și se poate adapta fără probleme.
Îmi place mult de autor pentru că este extrem de sadic, însă are stilul său, cu detaliile furnizate și cu complexitatea care îl definește. Îmbină cazurile cu partea psihologică a omului și îi unește viața lui Helen Grace cu carieră ei, rezultând ceva foarte complicat și greu de urmărit, uneori. Apreciez mult la el faptul că seria nu pare „expirată” și că găsește mereu idei noi, ce nu se repetă, ÎNSĂ cred că orice serie bună trebuie să se sfârșească atunci când este în top, nu în decădere. De aceea consider că autorul trebuie să se pregătească pentru final, pentru că ar fi păcat după atâta muncă și atâtea volume foarte bune, să fie forțat să scrie un final neverosimil și să strice toată seria.
Doamna Ileana Popescu Bâldea – poet, prozator, eseist – ne propune în volumul „Jaguarul”, o colecție de proze scurte în care fapte de viață se împletesc cu imagini suprarealiste. Măiestria artistică a autoarei se face simțită pe parcursul întregii cărți, iar...
În ultima perioada, Elle Kennedy a explodat în popularitate. Serie ei "Off- Campus" a fost ecranizată și serialul a făcut furori pe toate platformele. După ce am văzut seria, mi-am adus aminte cât de mult mi-au plăcut personajele și cu cât drag am citit cărțile, așa...
Seria "Windy City" a fost o mare surpriză pentru mine. La început mi s-a părut că este prea ridicată în slăvi și având experiențe nereușite cu cărți promovate excesiv, dar fără substanță, am amânat-o cât am putut. Am amânat-o și din cauza primului volum, care între...
00votes
Article Rating
Ramona Alexandra Popescu este redactor Booknation.ro de 9 ani, 6 luni, 3 zile și a scris până acum 669 articole.
Se află pe poziția 2 din 19 de redactori.
Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Ramona Alexandra Popescu aici.
Ramona Alexandra Popescu are și un blog pe care scrie - îl găsești aici.
❝ Cititul este pasiunea mea si nu m-as vedea facand altceva. Orice carte reprezinta pentru mine un prilej de relaxare si nu exista un loc mai bun in care as vrea sa fiu. ❞