Ultima carte de memorii și confesiuni citită este „Deșertul pentru totdeauna” de Octavian Paler. Este prima carte citită de la acest autor și cea mai recentă carte citită de la un autor român.
Nu pot zice că m-a prins stilul autorului și nici crâmpeiele din viața lui pe care cu atâta deplinătate de detalii le descrie. Nu am gustat mixul de amintiri reale și plăsmuire dintr-o lume inventată. Probabil și titlul era o metaforă legată de existența și experiențele autorului, dar pe mine cartea pur și simplu nu m-a nimerit.
Nu știu dacă voi mai citi ceva de la acest autor dacă voi avea ocazia. Cu toate acestea, titlul ”Viața pe un peron” mi-a fost destul de lăudat și se pare că este mult mai cunoscut decât orice altă scriere din repertoriul lui.
Cartea „Deșertul pentru totdeauna” este scrisă sub formă de jurnal, unde autorul a făcut zi de zi notițe
În aceste pagini, pe care ajungem să le citim și noi, ni se expun sincer și deschis evenimente din prezentul în care însemna autorul și amintiri din trecut. Aflăm sentimente legate de trecut și întâmplări din copilărie și tinerețe, din casa părintească, de la școală și mai departe din anii de liceu.
Dar aceste povestiri și memorii sunt intercalate de confesiuni directe și chiar dramatice din partea autorului. În ele sunt expuse tăios temerea de moarte, greșelile și părerile de rău pe care le are Octavian Paler legat de anumite părți din viața lui.
Nu am citit o altă carte de la acest autor român, dar chiar și fără să o fac îmi dau seama că scrierea de față este o adevărată dezvăluire a scriitorului. De aici poți afla exact prin cuvintele și sentimentele lui cum a fost el și ce a ajuns, ce l-a măcinat, ce a iubit și de ce s-a temut, totul compus de așa natură încât realitatea pare înghițită de imaginație și invers.
„Deșertul pentru totdeauna” nu este o carte greoaie, este scrisă în termeni simpli și pe înțelesul tuturor, excepție făcând totuși fragmentele din lumea imaginară, inventată de autor, despre câteva personaje bizare care au probabil mare legătură cu stările lui din viața reală.
Repet, eu nu am fost pe aceeași lungime de undă cu cartea de memorii, deși în ultima vreme am fost atrasă de autobiografii și biografii sau jurnale. Dar asta nu înseamnă că voi nu veți găsi ceva care să vă cucerească la ea. Mai ales dacă sunteți cititori ai lui Octavian Paler și doriți evocate mai multe crâmpeie din viața autorului preferat.
Alte recenzii de la Octavian Paler:
