Doamna Dalloway este ca o gură de aer rece într-o toropitoare zi caniculară. Virginia Woolf, de altfel, este o scriitoare menită să-ţi pătrundă în suflet şi să-ţi facă sentimentele zob. Deşi marea mea iubire dintre operele semnate Virginia Woolf, rămâne romanul Spre far, nici Doamna Dalloway nu poate fi ignorată.
Lupta purtată de trupul peste care anii au lăsat sechele şi sufletul care ţine cu orice preţ să-şi păstreze tinereţea, Doamna Dalloway este o rememorare a trecutului, a unei întregi vieţi, într-o singură zi. Depănarea amintirilor, analizarea tuturor deciziilor luate de-a lungul vieţii, observarea oamenilor trecuţi prin viaţă, fac din Doamna Dalloway un roman al schimbării, al căutării de sine şi a analizei interioare.
Ar fi preferat să fie ca Richard, care făcea lucrurile de dragul lor, câtă vreme ea, îşi zise aşteptând să traverseze, ea făcea jumătate din lucrurile pe care le făcea, nu în mod firesc, nu de dragul lucrurilor în sine, ci pentru ca oamenii să gândească despre ea într-un anume chip;
Privirea omului trecut prin viaţă care a căpătat înţelepciunea ce le lipseşte celor tineri şi neîncercaţi de greutăţile vieţii, capătă alte valenţe şi reflecţii sub peniţei autoarei Virginia Woolf. Rememorarea unei iubiri idolatrizate în persoana zvăpăiatei Sally Seton, a cărei îndrăzneală şi dezinvoltură întruchipa imaginea perfecţiunii în ochii acelei Clarissa aflată pe drumul spre maturizare, se împleteşte cu amintirea sentimentelor pentru Peter Walsh şi evenimentele ce au condus-o spre Richard Dalloway, într-o viziune a prezentului, a concretului.
…în fluxul şi refuxul lucrurilor, aici, acolo, ea supravieţuia, Peter supravieţuia, trăiau unul în celălalt…
Acţiunea romanului se răsfrânge pe trei planuri, fiecare disecând sentimente, amintiri şi decizii. Pe de o parte este Peter Walsh care şi după atâţia ani are nevoie de o confirmarea tacită din partea Clarissei în ceea ce priveşte deciziile sale. Pe de altă parte este Septimus Smith, tânărul veteran de război a cărui decizie finală pare că reflectă întreaga tristeţe şi degradare umană. În centrul lucrurilor se situează Clarissa, care a împărţit în trecut sentimente de iubire cu Peter şi care tinde să se regăsească în acţiunile întreprinse de Septimus Smith.
„Sentimentul” poate că trebuia să-l asocieze cu trecutul.
O singură zi poate fi centrul de comandă a amintirilor unei întregi vieţi. Trecutul prinde viaţă prin rememorare, iar deciziile luate atunci se răsfrâng asupra sentimentelor din prezent. Un prezent pe care încercăm să-l acceptăm, dar un prezent ce ar fi putut fi altfel dacă atunci, cândva în trecut, nu ne-am fi schimbat brusc traiectoria.
…momentul acestei dimineţi de iunie pe care apăsau toate celelalte dimineţi…
Clarissa Dalloway încearcă să-şi imagineze cum ar fi fost prezentul ei, dacă s-ar fi măritat până la urmă cu Peter Walsh. Ar fi fost mai multă împăcare şi fericire dacă nu ar fi hotărât că Richard Dalloway ar fi un viitor mai bun!?
…nonconformismul ăsta prostesc al lui, firea lui slabă; totala lui ignorare şi indiferenţă faţă de ceea ce ar putea simţi altcineva, toate acestea o iritau, o iritaseră întotdeauna; şi acum, la vârsta lui, ce tâmpenie!
Peter Walsh rămâne blocat în aceleaşi amintiri ale trecutului în care el o pierde pe Clarissa în faţa lui Dalloway şi încearcă să-şi păstreze prezentul fără a se mai simţi conectat psihic de imaginea Clarissei.
Clarissa inspira frică.
Septimus Smith însă este toată negativitatea pe care Clarissa o maschează şi toată decăderea psihică pe care nu are curajul să o expună. Este ca o carcasă goală în care şi-au găsit culcuş toate răutăţile umanităţii, toată negativitatea şi frustrarea lumii.
…are vreo importanţă faptul că în mod inevitabil, cândva, ea va înceta să mai existe; şi că toate acestea vor continua în absenţa ei; oare o mâhnea lucrul acesta; sau nu cumva ajungi să te consolezi cu ideea că moartea pune capăt tuturor lucrurilor?”
Doamna Dalloway este un roman al schimbării, rememorării şi al prezentului. Vă invit în lectura trecutului adus în prezent şi al modului cum acţiunile unuia se pot reflecta în gândurile altuia. Conexiune şi reflectare asupra deciziilor ce nu mai pot fi schimbate, perfecţiune a scrierii şi continuitate.
Totuşi reuşim să depăşim unele lucruri şi să le lăsăm în urmă. Totuşi, viaţa încă are o metodă de a adăuga o zi după alta.
Un volum disponibil și pe site-ul Editurii RAO.
Alte recenzii de la Virginia Woolf:
