Știam de la Insula femeilor mării că Lisa See scrie povești cutremurătoare.
M-am pregătit sufletește pentru impactul emoțional pe care credeam că îl voi întâlni dar tot a fost neașteptat de puternic.
Din 1469 și până în 1511; de la Zilele de lapte și până la Vremea șederii în liniște; de la domnia împăratului Chenghua și până la cea a împăratului Zhengde, suntem martorii unei frumoase povești de viață plină de suferință dar și de multă înțelepciune.
Înainte de a deveni Doamna Tan, o femeie respectabilă, căutată și apreciată, Yunxian Tan a îndeplinit toate exigențele prezente în Cartea ritualurilor, necesare unei educații feminine.
Fie că e vorba despre un animal sau o femeie, suntem cu toții proprietatea unui bărbat. Noi, femeile, existăm ca să le oferim urmași, să îi hrănim, să îi îmbrăcăm și să îi distrăm. Să nu uiți asta niciodată.p.15
Încă de la 8 ani ea a învățat, de la propria mamă, că durerea constantă pe care o simte în timpul ritualului legării picioarelor este o binecuvântare. A fost nevoită să repete și să memoreze toate sarcinile de supunere pe care ulterior le va îndeplini în casa soțului său, atât față de el cât și față de părinții acestuia.
Tot la această vârstă își pierde apoi mama și tot echilibrul vieții de familie.
Când tatăl ei pleacă pentru a-și împlini drumul ascensiunii profesionale, Yunxian este nevoită să părăsească și ea casa părintească, împreună cu slujnica sa, cu concubina tatălui său și cu băiatul acesteia, adică fratele ei.
Ajunge astfel în casa bunicilor paterni, Bunicul Tan și Bunica Ru, unde este iubită, protejată și educată în domeniul medicinei.
Aici, în Conacul Luminii de Aur, o întâlnește pe Meiling, fiica Moașei Shi, moașă care ajută la nașterea copiiilor de la Conac.
Yunxian și Meiling vor lega o prietenie specială deși situația lor materială și statutul le sunt extrem de diferite.
Se vor uni în suferință dar și în bucurie. Își vor împărtășii opinii medicale “interzise femeilor”, vor profita de pozițiile lor pentru a se sprijini una pe alta dar se vor și îndepărta, își vor răci relația și vor suferi fiecare în absența celeilalte.
Căsătoriile lor aranjate le oferă căsnicii armonioase, însă incapacitatea de a le oferii soților un moștenitor băiat le face pe amândouă să pară că au eșuat ca soții, mame și femei.
Am împlinit douăzeci și nouă de ani, cu un an mai mult decât vârsta pe care o avea mama mea când a murit. Am ajuns la grația deplină pe care i-o aduce unei fete tălpile strânse. Sunt mama a trei fete- grozavă dezamăgire! Nu am născut un moștenitor și nici nu am mai rămas însărcinată în ultimii șase ani. Situația nu trece neobservată de soacra mea. De câte ori nu am auzit “Dacă ai fi așa isteață cum te crezi, ai rămâne iar grea”.p.208
Această carte reușește încă o dată să facă sâmburele îndoielii să încolțească: care este realitatea cea adevărată? A noastră sau a lor?
Realitatea fiecăruia este atât de diferită, atât de influențată de mediile și culturile în care ne naștem și creștem!
Cum se poate ca ritualurile, care pe unii dintre noi îi oripilează, să fie sacre pentru alții?
Cum se poate ca cineva să considere că durerea fizică este un dar și nu un blestem?
Cum poate cineva să creadă, generații după generații, că singurul scop al existenței femeii este acela de a se umili, de a servi, de a își înfrâna absolut toate dorințele, visele și talentele?
Însă, pe lângă sâmburele îndoielii, cartea face să încolțească și un alt sâmbure: acela al speranței și al ambiției. Un sâmbure cu un înveliș nu foarte dur, ci unul din care poate înverzi cu ușurință puterea de a răzbi și de a fii cine ești cu adevărat, indiferent de cutumele absurde ale secolului în care te-ai născut.
Alte recenzii de la Lisa See:
