Cel mai cunoscut roman latino american, Doña Barbara, prezintă o poveste pe cât de diferită, pe atât de captivantă. Situată în savana Venezuelei, acțiunea prinde forma unei lupte dintre civilizație și legile satului.
Publicat, pentru prima dată, în 1929, romanul a fost ecranizat în numeroase rânduri și apreciat de diverși critici literari. Rómulo Gallegos a fost un romancier şi politician venezolan, ajungând chiar preşedintele statului pentru o perioadă de nouă luni.
Abia reîntors pe tărâmurile natale, protagonistul, Santos Luzardo, își dă seama că decorul e altfel decât și-l amintea. Lumea se ghidează după legile create de Doña Barbara, o femeie care a devenit bogată și influentă după căsătoria cu Lorenzo. Pe acesta îl jefuiește și îl abandonează, împreună cu fetiță lor, Marisela.
,,De ce oare nu simţi şi propria-ţi frumuseţe aşa cum simţi durerile?”
Întregul sat este marcat de nelegiuirile Doñei, acoperite cu stupoare de către autorități. Aceasta este supranumită Vrăjitoarea și era bănuită că afla orice mișcare de la Asociatul, cu care comunica prin incantații. De altfel, pentru a întări zvonurile despre ea, Barbara îşi numeşte moşia ,,El Miedo” (Frica).
Odată cu sosirea sa, Santos dorește să schimbe lucrurile și să instaureze dreptatea în locul parcă uitat de lume. Până atunci, Santos trăise la Caracas, unde era un tânăr avocat de succes. Doar că Doña Barbara îl observă prima și este gata să renunțe la falsele procese pentru el.
Tabloul este unul tipic unui western: cu cirezi de vaci marcate în funcție de cui aparțin, cu moșii și pământuri vecine, cu văcari și arme letale. Ideea cărții arată cum, prin iubire, prin sentimente ce îți inundă mintea și inima, o domnie marcată de sânge, de crime pentru avere și de interese meschine ia capăt. Teama față de ea și grandoarea pe care o inspira dispar atunci când Doña înțelege că, mai presus de toate, se află sentimentele.




