Recunoașteți că vă era dor de un King. Mie, cu siguranță, îmi era. Iar Duma Key este una dintre poveștile sale de top, absolut captivantă. Este o poveste cu fantome și spirite negre ce-și testează puterea pe muritori și are ca ambient un cadru de vis. Unul în care, impulsionată de pandemie, aș vrea să-mi petrec și eu un an sabatic, pe care, din păcate, nu mi-l permit.
Dacă ai o viziune care-ți arată ultimii doi tipi cu care și-a tras-o fosta nevastă, unul dintre ei fiind unul dintre cei mai buni prieteni ai tăi, tu fiind în depresie, după un accident teribil care te-a lăsat ciung, un pic retardat, cu dureri îngrozitoare și divorțat, o poți numi viziune sau disperare sau gelozie sau nebunie sau psihoză?…cam greu de zis, dar detaliile fac diferența cu siguranță și King știe să le așeze la locul perfect pe șevalet. Poate vă întrebați ce legătură are șevaletul. Ei bine, are deoarece pe el se zugrăvește povestea.
Duma Key este o insulă undeva în Florida, o insulă sălbatică, cu câteva căsuțe de vacanță, turiști puțini, deținută de Mireasa Nașului care n-are nicio intenție s-o transforme într-o atracție turistică. Are ea motivele ei. Duma Key este, de asemenea, și un amplificator. Scoate cele mai tari și mai incredibile chestii din oameni, le intensifică talentele, emoțiile, trăirile, visele sau coșmarurile și chiar le dezvoltă abilități senzoriale ieșite din comun. Dar, ca să te bage-n seamă insula asta și paranormalele ei tendințe, trebuie să fii tu, în primul rând, un pic special, sau, ca să fiu sinceră de fapt, un pic defect. Oamenii sănătoși n-au ce căuta pe o insulă de „recuperare„.
Edgar, în viața lui de dinainte de accident, a cunoscut succesul în afaceri imobiliare, un succes care i-a adus confortul câtorva zeci de milioane. În viața de după accident, sau ce-a mai rămas din ea, fuge să-și lingă rănile, să-și potolească furiile și să fenteze tendințele de suicid la Duma Key, în Marele Roz, o casă construită pe piloni care îi dă impresia că nu mai are mult până va fi înghițită de Ocean. Își dorește doar să fie singur, să facă plimbări pe plajă și să deseneze. Și asta și face, cel puțin la început. Până când talentul lui primitiv la desen are parte de o evoluție ieșită din comun. De asemenea, intră într-un trio fantastic al răniților scăpați din războiul vieții ce-și poartă cicatricile pe partea stângă a capului. El, fostul constructor ciung, un fost avocat împușcat în cap și o bătrână senilă, căzută în copilărie din trăsură. Unul împușcat în cap, unul căzut în cap și unul al cărui cap fusese spulberat de un excavator, dar, printr-o minune, toți supraviețuitori. Călătoria ne poartă de la Marele Roz la El Palacio, din apele reci ale golfului pe puntea putrezită a unei epave fantomă și până la ruinele înghițite de vegetație ale unui vechi conac de pe insulă. Pentru că Edgar are câteva lucruri de pus la punct, lucruri pe care chiar el le-a pus în mișcare în timp ce-și proba talentele artistice.
Este o poveste despre neputință și deprimare, despre lupta de a o lua de la capăt. Este despre nevoia de a-ți depăși dizabilitățile și handicapurile sau măcar de a învăța să trăiești cu ele. Este despre prietenie, familie și regrete. Recomand.
Alte recenzii de la Stephen King:
