Dumnezeu călătorește întotdeauna incognito – o frumoasă narațiune cu iz detectiv care invită la introspecție și deschide multe căi spre autocunoaștere.
Metafora titlului m-a făcut să-l descopăr pe autorul francez Laurent Gounelle, specializat în ştiinţe sociale şi în descifrarea mesajelor profunde ale vieţii, transmise mai departe prin romanele sale. Abia aștept să descopăr și celelalte titluri, care promit tot atât de multe, ca și acesta.
Ce are special această carte? E destul de captivantă, ținând cont că e o carte din zona dezvoltare personală/introspectivă. Eram curioasă mai mereu de evoluția evenimentelor și greu o lăsam din mână.
Deși are destule pagini, autorul reușește să țină cititorul prins în poveste, prin felul cum strecoară ample digresiuni la tema principală a romanului – căutarea adevăratului sine și prin doza de suspans strecurată în intriga acestuia.
Povestea se deschide cu Alan, personajul principal, care privește la prozaicul vieții sale de la înălțimea turnului Eiffel și conchide că existența sa, un –șir nesfârșit de eșecuri, ar putea fi „răzbunată” printr-o ieșire grandioasă din scenă, un zbor doar dus spre nicăieri.
Își spune că nu are nimic de pierdut.
Paradoxal, în Orașul Luminii, a devenit mai degrabă o umbră din ce a fost; are un job pe care îl detestă, o copilărie cu traume, e dominat de frici și anxietăți, marea lui iubire l-a părăsit și asta i-a pus capac.
Practic, multe din suferințele omului modern sunt portretizate în acest personaj care, mai e și un idealist cu principii într-o societate pur capitalistă.
Dar, în scenă intră un personaj misterios – un domn la patru ace, Yves, care îl salvează şi-i mai promite că viața i se va transforma în bine, dacă va juca după cum cântă el. Jocul vieții, desigur.
De aici, evenimentele se precipită. Parcă vom urmări un film thriller, în care protagonistul are constant pistolul la tâmplă dacă nu respectă sarcinile date de binefăcătorul necunoscut. Dar sarcinile astea au fost sarea și piperul pentru mine. De fapt, autorul desfășoară o amplă investigație psihologică și detaliază în amănunt jocul de lumini și umbre prin care trece psihicul uman în drumul spre descoperire sau schimbare.
Una din lecțiile cărții, strecurată destul de direct, este: dacă vom avea deschiderea necesară spre noi și ceilalți, cineva, cândva va veni să ne deschidă ochii și spre alte moduri de a trăi și chiar ne va salva de la decizii radicale. Asta în cazuri mai fericite, viața bate poveștile, să o spunem pe cea dreaptă.
O temă de reflecție, printre multe altele, e felul cum Dumnezeu își face simțită prezența, din când în când, prin intemediul unor oameni care călătoresc, incognito, prin viața noastră.
Mi-a plăcut foarte mult vibe-ul în care m-a introdus povestea și multitudinea de lecții oferite și cum te face să speculezi asupra identităţii salvatorului şi a felului în care Alan va face faţă provocărilor. Atât că, finalul a fost puțin telenovelistic, dar în sens bun 😊
Va reuși oare Alan, să devină cu totul altul? Și dacă scopul a fost atins, ce a mai rămas? Destinaţia a fost mai importantă sau călătoria? Unii abia atunci se trezesc, când văd că fericirea nu ține de nici un factor exterior.
Lectură frumoasă!
Alte recenzii de la Laurent Gounelle:
