„După plâns” nu este doar o carte! „După plâns” este o trăire, un geamăt, un zbucium de om. Autorul nu ne prezintă o poveste! El ne scormonește simțurile, le trezește, le încearcă. Ne descoperă viața unor oameni despre care nimeni nu ar dori să le dea atenție sau să le afle poveștile.
Poate trecem pe lângă ei în fiecare zi. Ne facem că nu îi vedem, astfel negându-le existența. Dar ei sunt acolo. Ei poartă în spate poveri ale unui trecut nefast, un drum ales greșit, un hău imens în care bâjbâie fără speranțe.
o angoasă înceată și mecanică urcă prin mine
fumez compulsiv
doar asta a mai rămas din aripile mele
fumul
Copilărie stricată de un anturaj nociv. Educație precară. Elemente ce au erodat temeliile unui viitor adult.
Fumătorii, părinții noștri, ne-au spus, fumând, că fumatul e un obicei cât se poate de urât și ne rup cu bătaia dacă ne apucăm.
… și… copil fiind…
Sorb din pahar, mă înec brusc. Lichidul arde, e tare. Am mai băut bere și vin de la ai mei, câte o guriță în glumă, „hai, ia și tu că n-o să moară nimeni”. Dar nu așa; la crâșmă nu am mai băut. Mă simt important, sunt om mare chiar în secunda asta.
Percepția copiilor despre viață mereu va fi influențată de adulții ce îi înconjoară. Iar drumurile greșite sunt mereu mai netede și mai ușoare. Astfel, pe nesimțite, copilul este înșfăcat în ghearele dependenței, ajungând un adult instabil emoțional, lipsit de motivație și direcție.
„După plâns” – despre dependență și literatură
Cartea aceasta ne descrie lunga și anevoioasa călătorie printr-o viață de om dependent de alcool și nu numai. Cristian Fulaș redă atât de atent fiecare etapă prin care trece personajul pe care l-a creat, începând cu primele momente care declanșează căderea, până la recunoaștere, acceptare și vindecare. De-a lungul acestor trăiri, povestea este presărată cu gânduri și idei pe care le abordează personajul în cartea la care lucrează. Luptându-se cu dependența de alcool, acesta își găsește refugiu în literatură. Citește. Scrie. Visează. Simte. El revine adesea asupra ideilor pe care le așterne pe hârtie, aducând îmbunătățiri, criticând aspru fiecare noțiune precedentă. Este tipicar și perseverent, chiar dacă uneori dă impresia că e pe punctul de a renunța.
Cartea se desfășoară într-un prezent nediferențiat, în maimultcaprezent, nivel al lecturii care depășește orice altă posibilă interpretare și neagă, la modul absolut, toate noțiunile de consecutivitate sau cauzalitate. Așa cum viața noastră se desfășoară continuu, de la un prezent la altul, Cartea trebuie să nu dea seamă de elemente exterioare și să se poată sprijini pe sine la infinit.
Remarcăm pe parcursul narațiunii evoluția personajului în lupta lui cu sine. El învață să trăiască, să se accepte, să își formeze noi obiceiuri care să îi umple golurile din timpul și din viața lui. Se concentrează pe lucruri care îi aduc satisfacție, își face timp să observe natura, să o asculte și să o simtă. Se bucură de ninsoare.
Timpul, conștiința, adevărul, viața, sinceritatea. Acestea fuseseră categoriile propuse în micul meu „mi’raj” feroviar, formă de revelație personală greu de înghițit, lucrări deloc ușoare. Voi persevera totuși, mi-am dat seama că timpul e necesar și trebuie să învăț să îl folosesc. Nu știu exact cum se folosește așa ceva, dar cel mai probabil prin exersarea unui program zilnic și prin alte trucuri pe care le voi descoperi pe parcurs. Celelalte categorii îmi sunt deocamdată greu de priceput, mai ales viața.
O carte de suflet
Se observă atât de bine trecerea de la starea mohorâtă din prima parte a cărții la starea oarecum optimistă din a doua parte. Stilul narativ al lui Cristian Fulaș este cu mult diferit de ceea ce citesc de obicei. Dar lecturarea cărților lui îmi oferă o liniște aparte. Mă poartă în trecut, pe când eram doar o copilă și studiam atentă adulții din jurul meu. Pe atunci aveam timp SĂ-I VĂD. Îi priveam. Mă întristau.
Totul în lume îmi pare închipuire. Iar în acestea toate mai pot găsi un singur lucru real: singurătatea e un joc al absenței.
Cu acest gând am terminat romanul „După plâns”. O carte despre partea mai puțin frumoasă a vieții, dar care surprinde renașterea, speranța, schimbarea.
Alte recenzii de la Cristian Fulaș :
