Enchantra este continuarea mult așteptată a romanului Phantasma, o poveste fantasy plină de magie, pericol și dinamici de familie complicate. Dacă primul volum m-a cucerit complet și m-a făcut să mă pierd în lumea creată de Kaylie Smith, Enchantra părea promisiunea unui nou carusel emoțional – mai ales când am aflat că include unul dintre trope-urile mele preferate: căsătorie falsă! Din păcate, deși premisele sunau promițător, cartea nu a reușit să mă prindă în același mod.
Nu a fost o lectură rea, sub nicio formă, însă a fost sub așteptările mele și m-am trezit deseori simțindu-mă deconectată de poveste și de personaje.
Povestea o urmărește pe Genevieve, sora mai mică a Opheliei, care pornește într-o misiune personală: să afle dacă mai există și alte familii ca a ei. Căutarea o poartă direct într-o competiție periculoasă, unde viața ei atârnă de un fir de ață. Acolo îl întâlnește pe Rowin, un membru al unei familii misterioase. După ce Genevieve pătrunde neinvitată pe teritoriul lor și e prinsă chiar sub privirea lui, Rowin îi propune o soluție neașteptată pentru a o salva: o căsătorie falsă care să-i ofere protecție și legitimitate.
Sună ca începutul perfect pentru o poveste de dragoste lentă și tensionată, nu? Și trebuie să recunosc că Rowin a fost cu adevărat un punct forte. Este loial, calm, empatic și se implică în rolul de soț cu o delicatețe care mi-a plăcut mult. E genul de personaj care nu caută lumina reflectoarelor, dar care îți rămâne în minte.
Genevieve, însă… a fost greu de digerat. Deși înțeleg intenția autoarei de a o face independentă și hotărâtă, am simțit că a fost dusă mult prea departe în direcția impulsivității și a încăpățânării. Deciziile ei repetate, deși bine intenționate, au fost adesea nesăbuite și au dus la probleme pe care ceilalți încercau constant să le repare. Am avut momente în care efectiv am vrut să închid cartea de frustrare. Am așteptat cu speranță o evoluție, o conștientizare sau un arc de dezvoltare personală, dar acesta a fost fie prea subtil, fie aproape inexistent.
Chiar și așa, povestea a avut câteva răsturnări de situație interesante, miza a fost ridicată, iar dinamica dintre personaje (mai ales între frați) a adus un plus de emoție. Relația romantică avea potențial și, pentru unii cititori, ar putea fi chiar unul dintre punctele principale de atracție.
Cred că, în final, nu a fost cartea potrivită pentru mine în momentul în care am citit-o. Nu a fost vorba despre lipsa calității, ci mai degrabă despre o lipsă de conexiune personală. Cu toate acestea, o recomand în continuare cititorilor care adoră competițiile magice, tensiunile de familie și, bineînțeles, trope-ul de căsătorie falsă cu potențial de slow-burn romantic.
Alte recenzii de la Kaylie Smith:
