Recenzie „Eroare judiciară” de Anne Holt

Eroare judiciară este unul dintre cele zece romane de tip crime fiction contemporan care şi-au găsit succesul în afara graniţelor, Anne Holt, fost ministru al justiţiei din Norvegia, preluând povestea acuzării pe nedrept a unui compatriot şi împlântând-o în mapa dosarelor noii generaţii de detectivi. Aceşti anchetatori sunt Yngvar Stubo şi Inger Johanne Vik.

Atunci când vine vorba de posibilitatea unei greşeli într-un sistem judiciar, precum cel norvegian, părerile sunt împărţite şi, de cele mai multe ori, se contrazic. Dilema aceasta o pune pe gânduri şi pe Inger Johanne, după ce poliţistul Stubo se autoinvită la ea acasă, îi cere ajutorul şi îi dă detaliile unei răpiri de minori. Presată de instinctul matern, care o constrânge să îşi apere fiica, aceasta face tot ce este omeneşte capabilă.

Istoria ne învaţă că atunci când o lecţie este neînvăţată sau o greşeală este nereparată, se va ivi o nouă oportunitate, deşi cu dificultăţi. Aksel Seier a fost acuzat de aceleaşi fapte ca în cazul de faţă şi a fost închis fără vină. Cum aceste două situaţii se aseamănă, Inger Johanne vrea să ia un interogatoriu noului american.

Romanului, din perspective genului poliţist, îi este acordată o notă distinct faţă de polarele Agathei Christie: prezintă mai mult decât veridic întâmplări cotidiene şi persoanje sunt antrenate într-un ritm tacit, ce precipită acţiunea prin mai multe puncte culminante.

Pe lângă pragmatismul investigatorului de tip Sherlock Holmes, între cele două personaje protagoniste, masculin şi feminin, se înfiripă o relaţie-cheie ce îi va ajuta la descoperirea misterului, gândind la unison.

Eroare judiciară este clasat sub egida reginei romanului poliţist norvergian şi poate fi considerat o prelungire sau o variantă modernă a celui clasic, punând un accent deosebit pe retrospectiva crimei şi nuanţând o parte a inteligenţei umane, aceea de a folosi abilitatea deductivă pe post de armă.

Justiţia târzie este justiţie nulă.