Atitudinea bărbaților diferă de cea a femeilor. În sensul că sunt mai rezervați, țin mai mult la etichetă, îşi controlează mai bine acțiunile şi emoțiile. Femeile sunt mai spontane, mai deschise şi mai impulsive. Bărbații sunt condiționați de anumite reguli impuse de mentalitate şi societate: un bărbat nu plânge-n public, nu roşeşte ca o fată mare, nu tremură de nerăbdare, se exteriorizează mai greu. Dar există şi excepții. Zone sau momente în care bărbații lasă adrenalina să-i conducă şi se dezlănțuie.
Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, vă puteți imagina galeria unei echipe de fotbal pe un stadion în timpul unui meci. Nu există bariere sau limite. Există doar momentul şi emoția. Totul este acceptat şi înțeles: de la plânsul cu lacrimi de crocodil până la urletul sălbatic al victoriei. Cam aşa-s bărbații şi la război, dezlănțuiți şi dezbrăcați de orice mască. Tensiunea războiului eliberează şi aduce la suprafață toate emoțiile ascunse de obicei cu atâta grijă din orgoliu şi mândrie.
În război, se vede adevărata față a bărbatului. Zidurile prefăcatoriei pică şi adevărul iese la lumină în cea mai grotească formă a lui. Un bărbat descoperă din ce e clădit într-un război, dar şi ce poate deveni. Poate arăta tot ce e mai rău în el: laşitatea, cruzimea, lăcomia, la fel de uşor cum ne poate arăta curajul, forța şi mila.
Trăirile unui om nu sunt niciodată egale cu exteriorizarea lor. În viață preferi să-ți muşti buzele şi să-ți înghiți lacrimile decât să-ți trădezi slăbiciunea. Dar scena războiului scoate ce e mai bun sau mai rău la rampă: eroi sau laşi, cinstiți sau corupți, demoni sau îngeri, totul se revarsă şi este dat în vileag. Frica doboară zidurile etichetei şi arde măştile prefăcătoriei. Toate fricile omului erup în fața iminenței morții. Războiul doare prin sinceritatea lui şi Abercrombie e sincer până la sânge, nu iartă nimic.
Nu mai e nevoie să vă spun cât de aproape îi simt scrierea şi stilul sau cât de tare mă încântă şi mă captivează. E geniul fantasy-ului meu. Încă n-am găsit unul mai bun. Şi Eroii nu mi-au înşelat aşteptările.
Am râs, am plâns, l-am înjurat pe Abercrombie, dar am citit până la capăt. Pentru felul în care scrie pot să îi iert uciderea personajului preferat sau umilirea acestuia. Mă învață să iubesc un personaj, să-i aştept cu înfrigurare următoarea mişcare şi, într-o secundă, mi-l scoate din schemă cu o singură unduire de sabie. Curat şi sigur, fără drept de apel. Îmi înghit furia şi frustrarea şi merg mai departe. Ăsta-i farmecul lui Abercrombie. V-am mai zis, îşi bate joc de mine şi mie îmi place. Asta face nenea ăsta. Aş putea s-o numesc „sclavie psihica” sau dependență, dar urăsc ipocrizia….sunt nevoită să-mi accept statutul: e prostie, dar toți avem slăbiciunile noastre.
Eroii ne povesteşte despre oameni şi război, despre cruzimea şi inutilitatea lui. Ce aduce războiul? Laşitate şi trădare, mai des decât onoare şi curaj. Gunoi, sânge, schilozi şi morminte! Nu există eroi, există oameni şi oameni, momente şi momente. Oricine poate fi erou azi şi laş mâine. Azi eşti onorabil, generos, respectuos, amabil şi mâine te transformi într-o brută egoistă. Eroii nu sunt întotdeauna cei care pot dărâma o uşă dintr-o lovitură, ci câteodată sunt ăia care se gândesc să încerce clanța mai întâi.
Este o carte despre bărbați care vorbesc aceeaşi limbă: a războiului. Este vorba de oameni care realizează că destul e destul dar nu mai pot opri ce au declanşat. Este despre goana nebună după putere şi dominație ce cântaresc mai mult decât viața celor pe care ar trebui să-i protejezi. Este vorba de moartea a mii de oameni pentru nimic.
Mânați de ură uităm că toți suntem oameni. Uităm ce e aia mila, ajutorul, umanitatea, îngăduința. Ne naştem frați pe drumul strâmb al vieții, şi în loc să legăm prietenii, alegem să ne ucidem. Abercrombie ne atenționează, în stilul lui unic, cu minunatul lui umor acid, despre inutilitatea războiului, despre oameni şi slăbiciunile lor când sunt puşi în fața pericolului şi a puterii.
N-o să vă spun decât că lupta între Uniune şi Nord continuă şi-n această parte, iar viitorul n-arată bine pentru niciuna dintre tabere. Apar personaje noi, dar întâlnim şi prieteni vechi din părțile anterioare, iar caracterizarea personajelor e magnifică. Cu umor negru, mergând adânc pe gândurile personajelor, Abercromie pune sufletul fiecăruia pe masă, fără ascunzişuri şi cu o sinceritate dureroasă. Recomand din toată inima iubitorilor de fantasy şi de lupte sângeroase. Vă promit c-o să vă distrați.
Alte recenzii de la Joe Abercrombie:
