De această dată vă supun atenției volumul “Eu sunt Dante”, un roman inițiatic așa cum îl prezenta însuși autorul. Pe Cătălin Al Haj Ali am avut ocazia să îl întâlnesc în rolul de moderator al unui eveniment – Psychology Nights: Puterea de a fi vulnerabil. Am fost impresionată de discuțiile purtate pe acea scenă, așa că am fost curioasă să citesc romanul pe care acesta l-a lansat în primăvara acestui an.
Întâmplările din cartea “Eu sunt Dante” de Cătălin Al Haj Ali se derulează pe două planuri, unul care urmărește evoluția tânărului Tristan, altul care deslușește trecutul celui care l-a crescut ca un tată, înțeleptul Dante. Cartea e diferită de lecturile mele precedente, are anumite particularități. Povestea e simplă și complicată în același timp, fantastică și realistă, uneori dramatică alteori romantică, alternează planurile și timpurile, te duce departe în negura trecutului și te întoarce în prezent.
Entitatea misterioasă deghizată în om sau omul deghizat în entitate, bătrânul Dante este cel care face ca toate tainele magiei, ale alchimiei, ale transmutării și ale iubirii necondiționate să fie mai mult decât o simplă poveste frumoasă, le face să fie un adevăr pe care fiecare individ îl poartă în propriul său suflet.
Posibil ca această carte să îi surprindă pe unii cititori deoarece are o topică aparte a frazei, diferită de vorbirea curentă, s-ar putea să nu fie pe placul tuturor, dar probabil că pe anumiți oameni tocmai acest stil o să îi încânte.
În primele pagini am descoperit că acțiunea se petrece în Danemarca, în vremuri de mult apuse și am aflat detalii despre Tristan, câteva repere despre familia lui.
Tânărul își intersectează drumul cu frumoasa Agna și o poveste de iubire se înfiripează între ei. Deoarece Agna e fata regelui Othar, ea are un statut special, iar întâlnirile cu Tristan nu sunt tocmai simplu de realizat. Dar ce se întâmplă cu dragostea care întâlnește tot felul de piedici în cale? Sporește! La fel se întâmplă și în povestea lui Cătălin Al Haj Ali. Pe măsură ce evenimentele succed, tânărul se maturizează și cititorul are acces la înțelepciunea pe care Tristan o dobândește prin experiență proprie, dar și prin sfaturile pe care le primește de la maestrul lui.
Suntem nobili în a iubi, simpli în a fi, dar devine totul complicat în a accepta.
Pe unii îi va încânta povestea de iubire, pe alții îi va impresiona modul în care părintele încearcă să își îndrume și să își protejeze copilul (fie în cazul lui Dante, fie al regelui Othar), alții vor aprecia transformarea și maturizarea. Mie mi s-au părut interesante revelațiile pe care le au personajele, pentru că ele reprezintă lecții de viață universal valabile.
Nu căuta să schimbi omul, caută să te schimbi pe tine! Nu cerceta abisul unui om dacă al tău îți este necunoscut.
Alte recenzii de la Cătălin Al Haj Ali:
