Mă avânt, din nou, în lumea lui Marius Gabor şi după ce ies din „Oraşul nebunilor”, sunt pregătită să mă afund în „Exil”.
Obişnuită cu un Marius Gabor mai prudent şi timid în exprimare, aşa cum am văzut în „Orașul nebunilor”, acum reuşeste să mă uimească cu stilul abordat.
Cu un plus de curaj, autorul abordează un limbaj profund şi acid, se încumetă în metafore şi comparaţii îndrăzneţe, folosind limba română cu mult curaj – „colţurile gurii străjuite de două pete de spută uscată şi buzele crăpate îmi dădeau aerul unei sculpturi abandonate” sau „mi-am pipăit fruntea. Nu, nu crescuseră coarne. Nu încă…”.
Naraţiunea redată la persoana I face din romanul „Exil” o lectură relativ uşoară. Spun relativ uşoară pentru că primele capitole, reprezentate de fiecare zi a călătoriei spre Grecia, sunt greoaie, autorul abuzează de descrieri minuţioase.
Începutul romanului „Exil” urmăreşte călătoria lui Codin, originar din Gura Humorului, către o insulă exotică din Grecia. Mânat de dorinţa unui loc de muncă prosper şi orbit de ideea îmbogăţirii peste noapte, Codin riscă propria libertate şi ajunge fraudulos în Grecia. Eroul nostru revine destul de repede cu picioarele pe pământ şi realizează că nu se află într-o situaţie tocmai fericită.
Descoperă destul de repede că dobândirea unui statut social superior nu se va putea în Grecia. Fără viză de ședere, Codin este mereu în alertă de frica poliție și, mai ales, de frica semenilor.
Observăm treptat o dezumanizare a personajului, iar drumul din România în Grecia și peripețiile prin care Codin trece nu fac altceva decât să accelereze degradarea sufletească.
După ce am trecut de primele 70 de pagini, partea greoaie, firul narativ decurge armonios. Am urmărit evoluția lui Codin și a ”prietenilor” lui cu sufletul la gură. Singura mea teamă a fost că mă voi lovi de un final evident, și anume, Codin renunță la viața mizeră pe care o duce, clachează și se predă autorităților pentru a se întoarce acasă. Nu a fost așa…. și mă bucur.
Asemănător romanului ”Orașul nebunilor” unde toate personajele sunt inspirate de prietenii autorului, în ”Exil” întâlnim propria experiență a lui Marius Gabor. Codin este Marius Gabor, înformație aflată direct de la sursă.
”Exil” de Marius Gabor m-a determinat să mă gândesc ce sacrificii aș fi capabilă să fac și cât de mult aș putea să ”îndur” pentru o mână de bani.
Dar lumii nu-i pasă. Își vede de treburile ei, lăsându-mă să cred că mă primește la sânu-i cu înțelegere și compasiune. În realitate mă tolera indiferentă. Și n-o condamn. Înfig mâna în nisip. E fierbinte ca o cafea turcească și catifelat ca o păpădie împlinită. Închid pumnul. Un fir de nisip își desfășoară voalul pe sub degetul mic. Deschid pumnul. Nisipul se prelinge ca o Niagară liberă. Simt o durere mocnită în coșul pieptului. O freză uzată îmi detartrează pereții inimii pe care s-au asezat, de-a lungul timpului, regrete peste regrete.
Save
Alte recenzii de la Marius Gabor:
