Marius Gabor se descrie ca fiind „un călător care pierde trenurile, un desculț care iubește adidașii albi și un mesager care iubește ploaia, atunci când crezi că ai scăpat de ea”. Această autocaracterizare minunată reprezintă omul din spatele cărții Orașul nebunilor.
Anii ’40. Gura Humorului. Căderea unui meteorit provoacă o serie de evenimente ce zguduie liniștea micuței așezări – se nasc animale cu două capete, au loc sinucideri dubioase, fecioare rămân însărcinate. Locuitorii sunt speriați și lipsiți de orice speranță. Începerea războiului aduce un alt val de necazuri iar evenimentele macabre sunt date uitării.
Decenii mai târziu, 15 februarie 2013, în orașul Celiabinsk din Rusia, Vica este martora căderii unui meteorit iar de atunci este urmărită de coșmaruri ce nu îi dau pace. Pentru a își proteja fiica, mama Vicăi decide să o trimită în Gura Humorului, unde să își continue studiile si să ducă o existență liniștită. Timp de doi ani episoadele nocturne sunt total inofensive, însă exista un moment declanșator când visul devine mai mult decât doar un simplu vis, iar urmările erosului nocturn devin fizice. Terifiată de ceea ce i se întâmplă Vica își ia inima în dinți și se destăinuie prietenilor ei. Deși inițial aceștia nu o cred și pledează pentru o problemă psihică, rănile de pe corpul Vicăi sunt dovada vie a unui Zburător modern. Acesta este punctul de plecare al aventurii vieții lor, grupul de prieteni pornește total nepregătit într-o luptă cu un adversar malefic.
Cartea Orașul nebunilor este precum un solenoid, în momentul în care deschizi cartea, se crează un câmp magnetic care te atrage în vârtejul lumii lui Marius Gabor, te vrăjește cu magia acestei povești și te năucește cu schimbările firului narativ ce trece de la un personaj la altul. Este o carte electrizantă, te seduce de la primele pasaje de parcă cuvintele încep să curgă prin vene. Cititorul este transpus în mijlocul acțiunii.
Din paginile romanului putem extrage o mică pilda – să fii nebun nu este neapărat un lucru rău – dar las cititorul să afle mai multe.
P.S. Consider că în momentul în care citești o carte scrisă de un autor despre care nu știi nimic este o carte de la care așteptările sunt măcar medii, dar dacă odată parcursă te face să te îndrăgostești atunci autorul și-a atins țelul.
Multumesc Marius Gabor!
Alte recenzii de la Marius Gabor:
