Realitatea trăirismului post-modernist găsește în romanul Extraconjugal al scriitorului Mihai Radu, apărut la editura Polirom, o congruență frapantă, care dezvăluie treptat existențele din spatele existențelor, exact ca într-un joc de puzzle al cărui sens îl descoperi pe parcurs.
Fără să încerce o ”cosmetizare” a realității, renunțând astfel la floricelele ferchezuirii în numele unui așa-zis estetism literar, scriitorul ne aduce la cunoștință, într-un stil cursiv și acaparator, lumea din spatele cuvintelor și faptelor, când ceea ce nu ai spus sau nu ai făcut la momentul potrivit se răsfrânge ceva mai târziu sub forma unei împovărări care tinde să se transforme într-un devastator uragan lăuntric.
Un pas greșit poate alambica itinerarul unei vieți, un gest mecanic este capabil să ofilească răsadurile încrederii, cam asta se poate deduce din rândurile acestei cărți.
O carte care pune pe tapet, într-un mod verosimil și pertinent, cotiturile existenței într-o familie în care sinceritatea extrovertirii nu este pilonul principal, iar comunicarea se face adeseori într-un învolburat tangaj între persiflare și încrâncenare, adevăratul sens al lucrurilor părând a le scăpa protagoniștilor printre degete precum colbul unui drum uitat de volbura pașilor.
Da, cartea aceasta are o nuanță de negru, însă acesta nu este unul tern, pentru că el este scăldat pe alocuri de încurajatoare petece de lumină care așează firescul și uitarea peste firida grăbiților ani.
Găsim în această carte zbaterea de zi cu zi a omului de rând, gândurile care nu se spun, cel puțin nu cu glas tare, lăsând adeseori gesturile să vorbească. Trăirile sunt geometrizate de neputința de a spune tot, de a lua taurul de coarne în momentele delicate ale vieții.
O carte bună.
Lectură plăcută!