„Extraordinara poveste a Micuței. Faimoasa Madame Tussaud” de Edward Carey este o carte de senzație. Pentru mine, cea care adoră romanele gotice, horror, într-un cuvânt noir, ficțiunea aceasta a fost o lectură pe cinste. A adunat la un loc povești macabre, crime, senzațional și evenimente stranii, redate de personaje cât se poate de grotești.
În primă instanță am fost atrasă de titlul romanului, ce-i drept cam lung, „Extraordinara poveste a Micuței. Faimoasa Madame Tussaud”
Când am văzut titlul, Madame Tussaud a fost primul lucru ce mi-a sărit în ochi. Cum să nu fii fascinat de lumea celei care a creat muzeul de ceară cel mai faimos din întreaga lume? Chiar dacă aceasta este o operă de ficțiune, felul în care este construită povestea personajului principal te face să te întrebi cum au stat lucrurile cu adevărat. Și dacă este inspirat din fapte reale, cum a putut trece o persoană prin atâtea evenimente nefericite pentru a ajunge în cele din urmă atât de populară și adulată în lumea întreagă.
Eu am citit minunata versiune în română a cărții „Little”, titlul original, de Edward Carey apărută la Editura Rao anul acesta, care are 482 de pagini și m-a atras ca un magnet. Iar pe lângă scrierea fenomenală, ilustrațiile ce-i aparțin tot autorului ficțiunii istorice, lui Edward Carey, sunt de-a dreptul măiestrite. Ilustrează strălucit la tot pasul ceea ce reiese din capitolele cărții. Efectiv, vizualizezi mult mai bine și ești introdus de-a dreptul în lumea bizară, dar captivantă a Micuței.
Așadar, aceasta este povestea de viață a Micuței, Anne Marie Grosholtz, devenită Tussaud
E o făptură mică de înălțime și bizar construită, cu un chip grotesc, dar cu un curaj și o dăruire care o vor duce departe. Din cauza, dar și datorită ciudățeniei fizicului ei, micuța va trece prin tot felul de peripeții. Acestea îi vor contura personalitatea, deși încă din copilărie dovedește o forță interioară demnă de laudă.
Cât de mulți orfani ajung bine în viață? Dar câte șanse ai da unei fetițe catalogate drept urâțică, care este și scundă și care a trăit într-un mediu sărăcăcios, în lipsa unui tată și cu o mamă slabă de înger, care se mai și sinucide? Practic, nici o șansă! Însă Micuța din această ficțiune biografică întrece toate așteptările. Își găsește un stăpân. Se ține bine de el. Muncește cât pentru un om mare.
Călătorește într-o altă țară fără să știe o boabă din acea limbă. Învață mai multe meșteșuguri. Își face dușmani, dar și prieteni sus puși. Schimbă destine și ajunge să își salveze viața. Ba ajunge și să iubească și să fie iubită. Ba chiar să se căsătorească și să aibă copii. Iar în cele din urmă se va muta din nou în altă țară. O va lua de la capăt și își va crea propria afacere. Etalon al noului și al excentricității, dar simbol a ceea ce este ea și a ceea ce a fost dintotdeauna.
Legendara Madame Tussaud a fost mai întâi ucenică a unui doctor, sculptor în ceară de organe și capete celebre
Dar luând de ici de colo, învățând din toate câte ceva și ambițioasă fiind, chiar trecând prin cele mai grele scenarii și fiind chiar amenințată cu ghilotina, devine creatoarea trupurilor din ceară. Făcute după chipul și asemănarea celor mai populare, infame sau ciudate personaje din viața reală.
Ceara este materialul cu care ea lucrează, cel mai drag lucru ce îi aduce și succesul, prietenia capetelor regale și supraviețuirea în cele mai grele momente. Micuța, alias faimoasa Madame Tussaud, este o supraviețuitoare. O făptură bizară, dar trecută prin foc și sabie, călită în încercările vieții. Dar care ajunge sus prin propriile puteri, făcând tot ce este posibil pentru a trăi și a-și îndeplini visele.
Chiar dacă parcursul ei nu este demn de laudă, poate și pentru că uneori calcă la propriu pe cadavre, Micuța poate fi un exemplu de ambiție. Un exemplu pentru cei care se lasă ușor descurajați în urmărirea idealurilor. O fi un roman de ficțiune, dar pe mine m-a impresionat destul de mult povestea așa zisei Madame Tussaud.
Alte recenzii de la Edward Carey:
