Am citit primul volum din trilogia Constelații acum trei ani și orice s-ar spune acum despre el, Cioburi de stele va rămâne cartea mea de suflet în continuare, pentru că m-a făcut să-mi descopăr pasiunea pentru citit.
Deși avem aceleași autoare, același gen, lumi și format, în Fărâme de șoapte lucrurile stau diferit. Perechea Flynn Cormac și Jubilee Chase este diferită față de Tarver și Lilac din prima carte.
Nu numai că cei doi sunt situați în tabere adverse care le anulează șansa la o poveste de dragoste, pentru că un rebel și un căpitan sunt meniți să fie dușmani pe Avonul veșnic învăluit de nori, dar până și caracterele lor sunt atât de opuse față de cele ale protagoniștilor din Cioburi de stele.
Jubilee Chase face parte din forțele trimise pe Avon să-i supună pe coloniștii rebeli ai acestei planete terraformate. Este cel mai vechi soldat de pe Avon, fiind singura care nu poate visa și nu este astfel afectată de furie – un fenomen inexplicabil care le fură mințile celor care vin pe planetă și îi face să acționeze violent față de persoanele din jur. Lee are rolul de a tempera pornirile rebelilor și de a menține liniștea – nimic mai mult.
Flynn Cormac are revolta în sânge, la fel cum o are pe Avon drept casă de când s-a născut. Prima revoltă a rebelilor împotriva unor corporații care își câștigă averea prin transformarea planetelor primitive în locuri unde se poate trăi, a fost condusă de sora lui, lucru care însă i-a adus execuția și o promisiune pentru restul rebelilor spre mai bine.
După câteva decenii, timp în care corporatiștii nu și-au respectat promisiunea față de Avon, Flynn conduce o nouă revoltă și încearcă cu disperare să obțină un mic avantaj pentru rebeli într-un război nemilos. Acesta vrea să afle informații despre noul departament secret aflat la est, ca un avanpost, iar când drumul i se intersectează cu al lui Jubilee, singura soluție logică este să o răpească și să o ducă la departament pentru a afla informațiile necesare.
Dar când lucrurile degenerează și ceilalți rebeli vor să o execute pe această tânără dură, Flynn ia o decizie care îi va schimba viața complet.
În curând vor realiza cu stupoare că sunt amândoi considerați trădători și sunt căutați de ambele părți, în timp ce tot răul fără sens pentru care se luptă toți să-l evite, vine de altundeva.
Îmi doream de atât de multă vreme să pun mână pe carte, încât imediat ce am avut-o m-am pus să o citesc. Trebuie să recunosc că am devorat-o. Am resimțit acea minunată legătură care se formează între cititor și personaj și a fost o experiență extrem de plăcută.
Am suferit alături de Flynn, pentru că are un suflet atât de bun și tot ce își dorește este pacea între cele două echipe și ca Avonul să devină casa la care poate doar să viseze, dar pentru că este rebel, soldații mai degrabă l-ar învinovăți pentru toate crimele Fiannei și l-ar executa, decât să asculte ce are de spus.
Am simțit atât de multe pentru Lee, încât chiar nu mai știu de capul meu. I-am admirat toată independența, rațiunea și puterea, mi-a părut rău pentru trecutul ei neguros și m-am enervat puțin pe încăpățânarea de care dădea dovadă în unele momente.
Flynn știe că prin Lee are șansa de a-și spune părerea și că poate va obține pacea. Chiar și după ce toți ajung să îi vâneze, el are încredere că ei doi pot schimba ceva. Pot găsi și elimina răul pentru care rebelii și soldații se luptă de atâta timp între ei.
Lucrul care mi s-a părut interesant la formatul cărții este că de fiecare data când se schimbă perspectiva între protagoniști, este o pagină cu un vis-amintire. Abia spre final poate fi explicată prezența lor așa, o explicație care mi-a făcut inima să se strângă.
Dau un mic pont fanilor Tarver & Lilac din Cioburi de stele. Ne întâlnim cu ei și în acest volum, însă nu vă spun cum și de ce!
Fărâme de șoapte este o poveste de neuitat despre iubire și iertare, într-o lume sfâșiată de război. Lumea creată de autoare, toate planetele la care se face referire sunt descrise atât de bine, încât îmi pot închide ochii și pot vedea clar contururi care seamănă cu Avon.
Cartea îți prinde inima între pagini și o face să bată atât de tare, încât nu simți când termini un capitol și începi altul. Haha! Povestea de dragoste dintre cei doi este atât de specială și de fragilă, încât pentru scurte momente te face să uiți de posibilitatea că lumea lor se poate sfârși.
Romanul se citește foarte repede și autoarele nu te lasă să te relaxezi prea mult, iar eu rămân fără cuvinte, pentru că astfel de cărți sunt menite să fie citite și prețuite. Recomand cu multă încredere. Este superbă!
Alte recenzii de la Amie Kaufman:
