Între condiția umană și acceptarea rolului de soție se răsfiră o întindere de trăiri și dorințe arzătoare, cam aceasta este tema principală a romanului ” Femeia în fața oglinzii”.
Într-un ritm antrenant și o formă omogenă, autorul pătrunde dincolo de coaja existenței a trei femei din trei epoci diferite, nemulțumite de rolul repartizat de canonicul încorsetatei societăți.
Ați avut vreodată impresia că sufletul vostru se află prizonier într-un trup nepotrivit? Ați simțit vreodată că visele voastre nu vor putea vreodată să atingă cerul pentru că aripile vă sunt ciuntite de superstițiile și tabuurile unor purtători de ochelari de cal?
Cam așa se simt cele trei femei din romanul lui Schmitt: flamanda Anne din epoca Renașterii, Hanna, femeia secolulu XX și holyoodiana Anny.
Dincolo de povestea a trei femei nemulțumite de condiția umană în care sunt silite să trăiască, se întinde halucinanta istorie a trei epoci complet diferite, cu viziuni schimbătoare și derutante, și oscilantele revopsiri ale teoretizării purtate între luminile și umbrele prejudecăților hapsâne.
Dansând evanescent între virtuozitatea castității și îndrăzneala sandinismului adaptat la realitățile epocilor respective, personajele lui Schmitt sunt mai mereu prinse în țesătura unui idealism arcadian în care freamătul tremurândelor dorințe sărută vitraliul existențelor cu tentații ce devin din ce în ce mai ntense odată cu înaintarea în timp, nu ca o spaimă care întunecă rațiunea, ci ca o șoaptă care viețuiește în fiecare suflet ca un înțepător imbold al reveriilor și fantasmelor.
Scrisul lui Eric Emanuel Schmitt este întotdeauna extrem de accesibil, acesta apelând adeseori la un facilism stilistic adresat fiecărei categorii de cititori. Un anumit universalism al frazeologiei, combinat cu un iureș al imprevizibilei îmbinări așterne peste paginile acestei creații un iz adolescentin pe care îl simți în anotimpul maturității.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Eric Emmanuel Schmitt:
