Fiica doctorului Moreau este o reinterpretare a cunoscutei distopii Insula Doctorului Moreau, scrisă de H.G. Wells în 1896. Originalul urmărește lupta pentru supraviețuire a naufragiatului Edward Prendick pe o insulă exotică tropicală, scrisă de acesta sub formă de memorii după ce este salvat și se întoarce în civilizație. Pe această insulă, pe care Prendick este obligat să debarce, doctorul Moreau, repudiat de societatea franceză datorită experimentelor sale monstruoase, își continuă seria cercetărilor științifice ce au ca scop convertirea animalelor în ființe umane. Rezultatele sunt de-a dreptul bestiale, iar finalul este macabru.
Fiica doctorului Moreau reia ideea experimentelor propuse de H.G.Wells, dar într-o formă mai romanțată și mult mai bine ancorată în realitatea istorică, cu multe elemente gotice mexicane. Ambele nuvele sunt distopii cu accente de thriller, cu elemente sumbre și fantastice și încărcate de suspans. Ambele conturează figura cumplită și atroce a cercetătorului nebun, care a renunțat la civilizație și a ales să se izoleze în frenezia cunoașterii și a curiozității bolnave care depășesc toate limitele naturalului și firescului.
Acțiunea este plasată în Mexic, în secolul al 19-lea, în desișurile pădurilor sălbatice și luxuriante din peninsula Yucatan. Carlota duce o viață retrasă și izolată de civilizație la ferma exotică primită de tatăl său de la un mare proprietar de pământ, Lizalde, care îi finanțează și cercetările în propriul interes. Bolnavă în copilărie de o misterioasă boală a sângelui, orfană de mamă, salvată de leacurile experimentale ale genialului său tată, Carlota nu cunoaște decât prietenia hibrizilor. Tovarășii ei de joacă și viață sunt creațiile bestiale ale tatălui său, pe care fata a ajuns să-i iubească și să-i considere mai mult decât prieteni și să îi trateze ca pe membri ai familiei. Hibrizii sunt parte animale, parte oameni și fiecare păstrează caracteristicile pregnante ale animalului din care a fost creat. Sunt educați să se supună doctorului, să muncească ca sclavi la fermă, unii reușesc chiar să învețe să citească și să scrie. Dar în marea majoritate a timpului, în ciuda instinctelor periculoase de animale de pradă în formă latentă, sunt pașnici și docili. Formulele experimentale și tratamentele la care au fost supuși sunt din păcate deficitare, durata lor de viață fiind foarte scurtă și aspectul fizic destul de neplăcut, doctorul fiind conștient și foarte frustrat de propriile eșecuri.
Unul dintre puținele contacte umane pe care le are Carlota este cu administratorul tatălui său, Montgomery Laughton, un bărbat părăsit de soție, căzut în patima alcoolului și plin de datorii care s-a refugiat la ferma doctorului Moreau pentru a-și linge rănile sufletești și a se redresa financiar. Carlota, care n-a trăit decât la fermă, în preajma hibrizilor, își iubește stilul pașnic de viață și locul natal. Dar totul se schimbă în momentul în care fiul proprietarului de pământ apare la fermă și se îndrăgostește de ea. Tensiunea crește pe măsură ce relația dintre cei doi îndrăgostiți se leagă. Fiul patronului, Eduardo, nu este la current cu experimentele finanțate de tatăl său și, cu toate că acesta i-a interzis să viziteze ferma, atras de frumusețea Carlotei, revine și descoperă îngrozitorul secret al hibrizilor. În același timp, Carlota realizează că viața nu se oprește la poarta moșiei și devine conștientă de problemele sociale ale vremii: colonizarea și asuprirea băștinașilor.
Realitatea istorică a epocii este definită de lupta indienilor maiași cu exploatatorii mexicani, marii proprietari de pământuri și îmbinarea acestor turbulențe istorice cu elementele fantastice ale creării monștrilor lui Moreau oferă mai multă creativitate și suspans poveștii. De asemenea, triunghiul amoros și misterul ce planează în jurul copilăriei Carlotei sunt alte elemente ce captează interesul și atenția cititorului. Atât Carlota, cât și Montgomery, cu secretele și traumele lor, sunt personaje neconvenționale, pe cât de ciudate, pe atât de interesante și, deși caracterele lor sunt diametral opuse, relatarea alternativă din perspectiva unuia și a celuilalt expune o examinare încântătoare a faptelor, dar și a problemelor sociale majore ale timpului: prejudecățile, discriminarea de gen și rasă, puterea banilor.
Este o carte ce captivează prin impactul atmosferei întunecate și prin personajele intrigante, dar și prin accentele feministe dezvoltate de Carlota și prin nevoia de libertate și autonomie a hibrizilor.
Alte recenzii de la Silvia Moreno-Garcia:
