Dacă vă era dor de REGE și vă doriți o carte puțin mai „old school” decât stilul consacrat al autorului, „Focul Viu” este clar alegerea pe care trebuie să o faceți pentru a vă bucura de o lectură de nota 10.
Ca să câștige niște bani în plus în timpul studenției, Andy McGee și Vicky Tomlinson s-au oferit ca subiecți voluntari pentru un experiment orchestrat de o organizație guvernamentală sub acoperire, cunoscută sub numele de Atelierul. Dar efectul a constat în trezirea în cei doi tineri a unor abilități metapsihice latente excepționale, care s-au manifestat într-o manieră și mai înfricoșătoare atunci când s-au îndrăgostit și au avut un copil împreună. Fiica lor, Charlie, a fost înzestrată la naștere cu cea mai incontrolabilă și mai ieșită din comun putere văzută vreodată – pirochinezia, abilitatea de a crea foc cu puterea minții. Acum, agenții nemiloși ai Atelierului sunt pe urmele acestei anomalii genetice neprevăzute și încearcă să o captureze în scopuri diabolice. Ceea ce agenții nu iau în calcul este că satisfacția răzbunării este atractivă până și pentru un copil.
Pot să vă spun că mi-a plăcut super mult această carte și am asemănat-o mult cu o poveste X-men, pentru că oamenii cu puteri supranaturale sunt punctul meu slab. Dacă avem parte și de acțiune, elemente horror și o atmosferă creepy, atunci sunt total mulțumită de timpul petrecut citind. Uneori simt că nu pot ține pasul cu Stephen King, pentru că mintea sa produce constant povești și mă uimește mereu.
Ca în orice altă poveste cu super-eroi, personajele principale sunt folosite, persecutate și chinuite pentru puterile pe care le au. Sunt considerate un pericol pentru umanitatea „normală”, drept pentru care trebuie să fie forțate să trăiască în condițiile impuse de oamenii mai puternici, care vor să dețină controlul.
Aici nu vorbim de personaje principale pozitive, vorbim de anti-eroi, dar este ok, pentru că SK știe să creeze tipologii și nu este niciodată într-o anumită tabără bun sau rău. Așa cum suntem obișnuiți, există o relație directă între acțiunile personajelor și tipologiile lor, autorul punând mereu accentul pe elementele de analiză a personalității pentru a putea înțelege ce triggers au și de ce fac aceste lucruri. Probabil SK trebuia să devină psiholog în altă viață, pentru că se pricepe de minune să creioneze o poveste în jurul unui comportament.
Având în vedere că „Focul Viu” nu este o carte nouă ci o poveste mai veche, putem spune că se văd diferențe între SK tânăr și cel adult, pentru că are un stil mai soft aici, care nu îi este extrem de caracteristic. Nu este violent, nu este extrem de detaliat, dar pune acțiunea bine în evidență și înțelegi clar firul narativ. Elementele supranaturale sunt controlate bine și au mare sens în poveste. Dacă doriți să o luați așa, este o perspectivă de comic book, adaptată pentru ficțiunea unei cărți. Dacă ați citit „Institutul”, sigur o să vă placă și această poveste.
Alte recenzii de la Stephen King:
