Cu un dezvoltat simț al umorului, unul tipic britanic, scriitorul P.G. Wodehouse creează, în romanul ” Fulger în plină vară”, o uluitoare poveste în care așează aristocratismul englez într-o crevasă labirintică, în care amalgamul trăirilor, cu trădări, iluzii și snobismul exacerbat, desenează o lume pierdută în lume, aproape ca un tablou care încearcă să ignore vuietul ireversibilității.
Între atemporalitatea senzorială și dualismul firii umane, scriitorul britanic își strecoară cu abilitate spumosul dialog, în care desele răsturnări de situații, garantat de îngâmfarea obtuzelor personaje, deșirând o intrigă situată între surâs și grimasă, zbor și abandon.
Stilul, păstrând sinuoasele întortocheri britanice, prin intermediul căruia încearcă să spună multe în puține cuvinte, este îmbietor. Uneori năvalnic, alteori așteptând și docil, reușește să muște în cele mai neașteptate momente de intenționată amorțire a cititorului, anumite întâmplări, cu uimitoarea lor încrengături, reușind să pălmuiască revigorant așteptările iubitorilor de literatură.
Astfel, chenarul castelului Blandings devine martorul unor narcotizante povești de iubire, dar și a unui arivism sâsâitor care îți șerpuiește tendențiozitatea în săruturi ostracizatoare de dorințe expansive și învolburătoare.
Personajele sunt inoculante, subversive, gratinate de o anumită savoare în care verosimilul și neverosimilul, într-o combinație extrem de bine proporționată, zugrăvește condiția umană cu o minuțiozitate demnă de invidiat.
O carte de neratat.
Lectură plăcută!




