Se presupune că Pierce Brown ar fi un mare autor. Un creator al unei lumi fascinante, un interpret al propriei creații, dar și un compozitor al celui mai suav cântec. Pierce Brown nu doar că se presupune a fi o personalitate importantă pentru universul creației contemporane, ci acest autor chiar este un geniu, un stăpân înnăscut al cuvintelor care au rolul de a te introduce într-o lume cu totul și cu totul specială. Cu alte cuvinte, Pierce Brown este, fără dar și poate, un autor must read, pe care îl îndrăgesc.
Consider că în mintea autorului totul este posibil. O dovadă a acestui fapt este însăși creația sa. Fiind primul volum al unei trilogii fenomen, Furia roșie tinde să atingă cote alarmante ale imaginarului, dar și să ilustreze imagini definitorii pentru un univers în care orice schimbare este posibilă. Atent gândit și extrem de bine definit în detalii, acest volum de carte m-a cucerit încă din primele pagini.
Nu doar că mi-am creat o pasiune pentru acțiunea cărții și personajele create de Pierce Brown, ci m-am îndrăgostit de fiecare colțișor conturat în detalii și nuanțe care atrag atât privirile, cât și imaginația.
Altfel spus, Furia roșie îți va lua mințile și te va determina să te îndrăgostești fie de personajul principal, Darrow, fie de celelalte personaje, care, la fel, mi se par atent conturate și create în așa fel, încât să reflecte personalități diferite, care pot fi întâlnite prin prisma diverșilor cititori.
De ce am tendința să spun că Furia roșie poate fi un cântec? Consemnez acest lucru tocmai pentru că întreagă povestea construită de autor te unge pe suflet. Îți ajunge într-un colț al creierului de unde nu îl mai poți scoate, dar își este alături și în acele nopți în care somnul nu este ce mai bun prieten al tău. De altfel, lectura curge lin și, în cel mai scurt timp, în virtutea numărului mare de pagini, te vei trezi că ai ajuns la final. Și ce mai final. Dar să nu vorbim despre asta acum.
Raportându-mă exact la ceea ce mi-a atras atenția cel mai mult, am să spun că mi s-a părut genială ideea de reconstrucție a unui personaj. Pentru prima dată de când citesc am avut ocazia de a lectura o carte atât de bine scrisă, în care tehnologia și ideile inovative și-au spus cuvântul. Și chiar dacă, de cele mai multe ori, aceste aspecte nu mă încântă, ideea de schimbare pe care Pierce Brown a implementat-o în cadrul acestei cărți, mi s-a părut excelentă, în condițiile în care intriga ar putea fi asociată tocmai cu momentul schimbării lui Darrow într-o personalitate cu totul și cu totul diferită.
De această dată, originile nu mai contează, iar Darrow trebuie să se supună unei noi schimbări, care l-a transformat dintr-un Roșu într-un Auriu. Sclavia nu mai are niciun rost și cu atât mai puțin, aceasta nu mai face parte din viața lui Darrow. Interesant este și firul epic, care ne propune să urmărim evoluția lui Darrow, respectiv încercările lui de a ajunge pe un podium cât mai înalt în clasa Auriilor, dar și lupta lui pentru ființa în care a crezut și pe care a iubit-o.
Ca urmare, Furia roșie nu ne face cunoștință doar cu un Darrow care încearcă să se adapteze într-o lume nouă, cu o înfățișare nouă, ci și cu un luptător, care încă mai are puterea de a răzbuna moartea lui Eo, ființa alături de care s-a simțit împlinit.
Presupusa lui moarte, dar și dispariția lui din lumea reală, îl transformă într-o altă persoană. Una mai puternică, mai încrezătoare, dar și răzbunătoare.
-Moartea nu este atât de goală precum spui tu. Goală este o viață fără libertate, Darrow. Goală e o viață înlănțuită de frică, frică de moarte sau frică de-a pierde ce ai. Eu zic să rupem lanțurile astea. Dacă rupi lanțurile fricii, rupi și lanțurile care ne leagă de Aurii, de Societate. Îți poți imagina? Marte ar fi a noastră. Ar putea aparține coloniștilor care au fost sclavi aici, care au murit aici…
Suspansul, intriga alarmantă, dar și punctul culminant sunt aspectele care vor face din Furia roșie nu doar un volum fenomen, ci și un volum pe care niciun cititor nu îl va putea uita. Este inevitabil totul. Chiar dacă ai impresia că acest volum nu te va încânta, el o va face. Chiar dacă ai crezut că Pierce Brown nu te va cuceri, acesta o va face. Chiar dacă ai avut impresia că nu te vei îndrăgosti de niciun personaj, o vei face, căci dincolo de aparențe, se află o eleganță și o stăpânire de sine pe care nu o poți înfrunta.
Va reuși Darrow să se infiltreze în mijlocul Auriilor? Va face acesta față provocărilor, dar și unei recuperări pe măsură? Când nicio parte din corp nu mai este ceea ce era odată, Darrow este nevoit să apeleze la toată puterea pe care o deține, pentru a se menține în viață. Rezultatul? Nu o să-ți vină să crezi!
-Oamenii nu sunt egali, spune bărbatul înalt, arogant, cu aerul unui vultur. Cei slabi v-au înșelat. Ei spun că cei blânzi vor moșteni pământul. Că cei puternici trebuie să-i hrănească pe cei blajini. Aceasta este Nobila Minciună a Democrației. Cancerul care a otrăvit omenirea.
Diferența dintre societăți, dintre culori și fizionomie, Marte ca loc de desfășurare a tuturor bătăliilor mă determină să spun, oarecum, că Furia roșie se asemănă, ca idee, atât cu Regina roșie, unde exista ideea de discrepanță dintre Roșu și Auriu, dar și cu Marțianul, volum al cărei acțiuni se petrece pe planeta Marte, în mare parte.
Nu știu ce mai așteptați! Vă îndemn pe fiecare dintre voi să puneți cât de repede puteți mâna pe această carte, deoarece, sunt mai mult ca sigură, va fi o lectură captivantă, care vă va atrage atenția încă din primele pagini.
Ești pregătit să faci față provocărilor literare? Descoperă-l pe Darrow și apoi spune-mi ce părere ți-a lăsat!
-Oamenii nu sunt creați egali; știm asta cu toții. Sunt cei banali și cei excepționali. Sunt cei urâți și sunt cei frumoși. Ceea ce nu s-ar putea dacă am fi cu toții egali. Un Roșu nu poate comanda o navă stelară, la fel cum un verde nu poate să fie doctor.
Ce vis minunat ar fi acesta că toți oamenii au fost creați egali. Dar nu suntem.
Alte recenzii de la Pierce Brown:
