Gastarbeiter de Mihai Buzea e o carte cu titlu provocator. Întâi, fiindcă e în limba germană. Apoi, deoarece astfel se încearcă definirea unui statut profesional al migranților. Deunăzi, erau „căpșunarii”, termen cam ieșit din uz, datorita presupusei conotații peiorative. În traducere, Gastarbeiter înseamnă muncitor(i)-oaspete.
Iar aici ajungem la ceea ce intenționa autorul, Mihai Buzea, să scrie inițial: un studiu despre această categorie de lucrători voiajori, în care au intrat și românii, după completa liberalizare a circulației și pieței de muncă în UE. Ideea de studiu a fost pe parcurs abandonată, însă a ieșit un roman. Un roman lung, de peste 500 de pagini. Poate prea lung.
De ce spun asta? În ciuda unui stil și a unui limbaj spumos, cursiv, pitoresc dar și elevat, acțiunea pare a stagna și a se repeta, pe undeva pe la mijloc. Proza e diluată și de tot felul de rapoarte în romgleză, privitoare la activitatea de arborist practicată de autor trei ani la rând, în UK. După primele trei sute de pagini am început să răsfoiesc mai la calup…până când am dat peste o remarcă a autorului privind documentarea sa, în vederea studiului sociologic avut în vedere.
Mihai Buzea, de felul lui reporter la Cațavencii, îmi citise cartea „Căpșunarii. Povestiri”, apărută La Humanitas, în 2013. Desigur că ego-ul meu a fost flatat, așa că am purces cu mai mare avânt la citirea restului cărții sale. Și nu am regretat, deoarece finalul te lasă paf.
Pe scurt, Gastarbeiter este o relatare la persoana întâi despre meseria de arborist (meseriaș care toaletează copaci), practicată de autor în trei ani consecutivi, începând cu 2014. E o muncă sezonieră în Londra și împrejurimi. Oferta o primește de la prietenul sau Moș, într-un moment prost pentru jurnalismul românesc, în care se câștiga puțin.
Așa că Mihai pleacă la tăiat copaci și strâns crengi de pe jos în Anglia. There, Meehi is paid in pounds, ca să intru în spiritul lungilor sale dialoguri și precizări făcute direct în engleză. And that makes all the difference. Cunoașterea limbii engleze este cea care îl face să fie acceptat în echipa de muncitori români pricepuți la treabă, însă habarniști în comunicarea cu autohtonii. Trecând printr-o serie de peripeții și intrigi legate de cazare și muncă, prin condiții mizere și provocări la care nu se aștepta, Meehi (cum îi pronunță numele englezii) se face respectat și se integrează treptat.
Firul poveștii se derulează nu doar în Londra și UK, ci și prin Franța, Hawaii, Sankt Petersburg și Buhuși. Cu lire sterline în buzunar și proaspăt însurat, Mihai își plimbă soția în alte țări. Întors însă pentru a treia oară în Anglia, eroul cărții va călca strâmb. And that makes all the difference at the end of the novel.
Gastarbeiter (citit gastarbaiter) este o încercare foarte onestă, remarcabilă literar, de a prezenta viața reală a unor români plecați la muncă sezonieră peste granițe, cu greutăți și cerințe noi. Este vorba de iscusință, rapiditate, tenacitate. Dar și de abilitatea de a trece peste anumite umilințe, cum ar fi diminuarea statutului social pe care l-au avut în țara lor. Din jurnalist, arborist. De la lei, la lire. Banul e cârligul, mirajul care agață sute de mii de români plecați la muncă afară. În general, realitatea începutului nu este nicidecum aceea la care s-au așteptat.
Ne bucurăm că experiența londoneză, cu haz de necaz, a lui Mihai Buzea nu a ajuns să se prăfuiască într-un studiu academic.
Dani Rockhoff
Alte recenzii de la Mihai Buzea:
