Recunosc, de ceva timp mă tot urmărea gândul de a citi ceva de Cella Serghi. Ocazia s-a ivit săptămâna trecută, când am găsit la o tarabă din centrul Piteștiului „Gențiane”. Am ajuns acasă și am căutat pe internet informații amănunțite despre autoare, iar ceea ce am aflat despre ea m-a incitat și mai mult să o citesc. Pe scurt, Cella Serghi a fost prietenă cu Camil Petrescu, pe care l-a și ajutat în documentarea cărții „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” în descrierile vestimentațiilor feminine. Dragostea frumoasei Cella pentru maestrul Camil Petrescu a trecut însă granițele afecțiunii amicale, transformându-se într-o pasiune mistuitoare care a rămas neîmpărtășită până la finele vieții scriitorului. Dar, cum nu există artă fără suferință, este foarte posibil să nu fi vorbit în ziua de azi de scriitoarea Cella Serghi, dacă ea nu ar fi trecut prin neîmplinirea amoroasă care a secătuit-o de vlagă.
În „Gențiane”, asistăm la povestea de viață a Radei Ionac, o fată săracă, dar cu ambiții, ce trece prin experiența chinuitoare a spitalelor din vremea celui de-al doilea Război Mondial, în calitate de soră.
Rada își ridică geamantanul. E ușor. Grea e inima ei. Aducea cu ea nu numai tristețea spitalului, ci toată nenorocirea țării, războiul. Când s-a dus să-și ia rămas-bun de la Irina, sosise tocmai un transport de mari mutilați și a stat s-o ajute la „descărcare”. Parcă sosise marfa de la abator. Avea să audă de atâtea ori mai târziu: – Ești aspră, Rada! Dar nimeni n-o întreba: „Cum ai trăit? Ce-ai văzut? Ce-ai gândit? Ce-ai simțit?”.
Rada poate fi ilustrarea perfectă a unui manual de dezvoltare personală. Toate experiențele ei (în marea majoritate nefericite), suferința, indignarea, neajunsurile au condus-o către idealul din copilărie: teatrul. Rada nu s-a abătut din drum, nu a blamat, nu a clacat. Ea a luat totul așa cum i s-a întâmplat, a înghițit în sec și a mers mai departe.
Nu-i simplu să-mi justific trecerea prin lume, să fac față acestui miracol care e viața, fiindcă este un miracol. Din miliarde de posibilități de a nu exista, una singură te aduce pe lume. Ei bine, s-a întâmplat acest miracol și mă simt obligată față de el.
Povestea Radei se intersectează cu cea a regizorului Cirus Hotaru, un perfecționist care excelează în domeniul său, dar care, chinuit de demonii proprii, ajunge să le facă nefericite pe femeile care-l adoră. Mulți critici l-au identificat în personajul Cirus Hotaru pe însuși Camil Petrescu.
Cella Serghi este o scriitoare care merită citită. Operele ei ascund sensibilitate, dar și o puternică dragoste de viață. „Gențiane” este un îndemn de a-ți trăi viața cu toată forța, de a lupta pentru visurile tale până la ultima picătură de energie.
Spor la citit!
Alte recenzii de la Cella Serghi:
