„Grădina de ciment” de Ian McEwan nu este o carte ușor de plăcut sau de asimilat. A fost și este un roman scandalos, care a provocat multă vâlvă la apariție. Nu are un număr mare de pagini. Dar tot ce e cuprins între acestea este de esență tare, chiar prea tare pentru unele persoane.
Incestul e prezent, violența și crima, sexualitatea explorată de copii sunt teme în romanul „Grădina de ciment”
Însă citești cartea ca să descoperi unde vor ajunge frații protagoniști și dacă viața croită după propriile reguli îi va duce unde vor ei. Cei 4 frați își creează o lume proprie, misterioasă, în care trăiesc și fac totul după capul lor, fără supravegherea vreunui adult.
Mai întâi, cele două surori și cei doi frați au părinți: o mamă și un tată. Toți trăiesc într-un loc ciudat din oraș, fiind ei înșiși o familie ciudată. Tatăl lor, capul familiei, decide să îngroape grădina verde, de nestăpânit, în ciment. Astfel transformând-o într-o grădină de ciment. Dar din cauza problemelor lui de sănătate și oarecum din cauza neascultării copiiilor, bărbatul moare în urma unui infarct.
Astfel nu numai că grădina rămâne neterminată. Dar și cei 4 copii sunt lăsați pe nepusă masă în grija mamei. Curând, însă, și mama moare.
Tinerii, de frica de a fi separați și duși prin orfelinate sau dați spre adopție, hotărăsc să nu spună nimănui de moartea părinților
În plus, pe mama lor decedată o îngroapă în grădina de ciment, fiind un loc grozav de acoperit o asemenea faptă și greu de descoperit de cineva.
Povestea acestor frați și surori, cu apucături teribile și rușinoase, care cresc mai mult de capul lor, este spusă de cel mai mare dintre băieți – Jack. El se află la vârsta adolescenței, unde începe să descopere și să exploreze partea senzuală a vieții. Dar cel mai grav e că în asta sunt trași și ceilalți copii. Julie, cea mai mare dintre fete, este aproape femeie și deține un oarecare control asupra situației, în favoarea ei.
Dar Sue, cea mai mică soră, deși este mai mult preocupată de cărți și este o bună observatoare a ce se întâmplă în jur, este prinsă în povestea cu incestul. Culmea însă, mai pare să-i și facă plăcere. Ea consideră aceste explorări fizice mai mult o joacă decât o perversitate și ceva împotriva firii.
Tom este băiatul cel mai mic. El este un alintat și un plângăcios și devine tocmai de asta bebelușul familiei, sau al fraților lui, ca să o luăm așa. Toată povestea asta ce nu durează mult a celor 4 frați este sucită, perversă și scârboasă. Dar copiii nu-și dau seama de absurdul situației și pare că le merge mult mai bine după moartea părinților.
Asta până când Julie începe să iasă cu un tip mai mare și lucrurile o iau încet încet razna. Punând prea multe întrebări, iubitul mai matur al fetei, riscă să le afle secretul și să-l dea la iveală lumii întregi.
Ceva se cuvine făcut în acest caz, dar oare ce?
Moartea și degradarea unei familii sunt prezentate atât de detaliat și evocator de Ian McEwan. Pentru mine nu a fost o carte prea plăcută, deși nu îi pot contesta frumusețea sumbră.
Alte recenzii de la Ian McEwan:
