<Tu ești un copil de 13 ani, cu o imaginație bogată dar fără multă experiență. Și de unde să o ai, dacă perioada în care tu crești nu-ți permite să o ai. Citești ce ți se permite. Înveți cât ți se permite, pentru că fetele cresc pentru a deveni soții bune, gospodine, mame, maximum ce mai poți face, este să devii o interlocutoare interesantă, societatea ar aprecia efortul. Pe tine te cheamă Briony, iar sora ta Cecilia este îndrăgostită de Robbie. Știu că nu-l prea agreezi, ți se pare vulgar, ai impresia că o impune pe sora ta să facă chestii, dar să știi că rămâne secretul nostru, doar tu ai dreptul să spui ceva, eu te voi susține.
Stai puțin, dar cum este posibil așa ceva? Robbie să facă o asemenea monstruozitate? A violat-o pe verișoara ta?! Nu pot să cred, sper să putrezească în închisoare! Tu ai văzut totul? Sper că ești sigură că era el, de altfel ar putea să stea închis în locul altcuiva. După câțiva ani cred că a și ajuns soldat în cel de-al doilea război mondial doar ca să iasă din iadul cela în formă de 4 pereți. Am aflat că Cecilia este soră medicală în timpul războiului. Ea încă îl iubește și-l crede nevinovat. Cum adică și tu așa crezi? Cum adică era altcineva în seara ceea blestemată?
Eu sunt rațiunea ta, o parte din tine, cea care răspunde de vina și responsabilitatea ta.>
Am decis să încerc să povestesc despre această lectură dintr-un alt punct de vedere. Impactul pe care l-a avut istoria asta a fost unul imens, de necrezut câtă scârbă și durere poate aduce o greșeală, o imagine distorsionată, lașitatea și inacțiunea. Câte ar salva adevărul, cum ar respira lumea doar spunând adevărul, înfruntând destoinic consecințele, fără ocolișuri și „adaos comercial”?!
„Ispășire” este povestea în care mulți se vor regăsi, cu regrete sau mai puțin. Cei care au greșit și nu au încercat să remedieze lucrurile, cei care au luptat până în pânze alte pentru persoana dragă, cei care răspund pentru propriile acțiuni și cuvinte, chiar și cei care au obosit și au renunțat. Curajul este o calitate pe care, dacă vreo o cultivi, dacă nu, o pierzi iremediabil. Cartea ne povestește direct despre frică, care pe unii îi împietrește, pe alții îi conving să iasă din zona de confort și să crească. Un subiect puternic după părerea mea. Ce faci atunci când poți schimba multe, dar trebuie să recunoști că ai greșit? Ian McEwan a adoptat o filă sângeroasă din istoria celui de-al doilea război mondial, și a împletit-o vertiginos cu una moralistă, aducându-ne în față tragedia unei generații plină de prejudecăți și suferință.
Ispășirea vinei, ispășirea pedepsei, poate cea a greșelii. Cert este un fapt, ce te doare cel mai mult, aceea vei găsi în carte. Cărțile sunt sau nu oglinzile noastre. Cele în care te vezi clar, lasă cele mai adânci răni posibile, și rămân în memorie aidoma cernelii din caiet.
Alte recenzii de la Ian McEwan:
