Cartea “Grădina de iarnă” de Kristin Hannah este una dintre scrierile care m-a impresionat cel mai mult. Să zic că mi-a placut ar fi puțin. Am adorat-o și o consider una dintre cele mai emoționante cărți scrise vreodată. M-a făcut să plâng, să râd și să mă gândesc mai bine la relațiile pe care le am cu familia. Mai ales cu mama.
Mă consider norocoasă că am o asemenea mamă, atat de diferită față de mama Anya/Vera din carte
Cel putin de mama dură și indiferentă care apare la incipitul romanului. Mi-a plăcut mult povestea de viață a familiei Whitson. Deși basmul spus de mama rusoaică devine ușor ușor o poveste de familie dramatică.
Și totuși citind cartea nu îți pierzi speranța. Asta deoarece legătura dintre mamă și fiice se îmbunătățeste datorită promisiunii facute tatălui pe patul de moarte. Este prima carte citită de la Kristin Hannah, dar nu va fi ultima. M-a răvășit total, dar mi-a și dat speranță că totul va fi mai bine. Asta daca te bazezi pe comunicare. Este cel mai important lucru în crearea de relații armonioase cu cei din jur.
Fermecătoare de la prima pagină până la ultima, “Grădina de iarnă” de Kristin Hannah relatează povestea înduioșătoare și plină de suferință a unei femei
Este o poveste de dragoste, dar și despre pierdere, război și căință. Romanul este o poveste de iubire epică ce are loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în Rusia. Dar este și un portret intim al relației complicate din prezent a unei mame cu cele două fete ale ei.
Scrierea îți va sfâșia inima cu ororile războiului și suferințele indurate de martorii lui neputincioși. Chiar și supraviețuirea te lasă cu un gust amar. Asta din cauza sacrificiilor care trebuie făcute și a persoanelor dragi care sunt lăsate în urmă. “Grădina de iarnă” de Kristin Hannah este un roman istoric care răscolește o mulțime de sentimente în sufletul cititorului. Și îl însoțește pe acesta mult după ce a finalizat lectura.
Aflăm din volumul de 400 de pagini despre două ere care sunt în strânsă legătură una cu cealaltă
Trecutul și prezentul. În anul 1941, la Leningrad(actualul Sankt Petersburg), odată un oraș magic, domnește teroarea războiului. Lumea este departe de a primi ajutor și totul este îngropat în zăpadă și teroare. Un loc plin de femei rămase singure, disperate să își salveze copiii și pe ele însele.
În anul 2000, în America, durerea și vârsta înaintată o transformă într-o străină pe Anya Whitson în fața fetelor sale. Dar datorită unei promisiuni făcute pe patul de moarte soțului ei, bătrâna se lasă până la urmă convinsă de fetele ei pe care le-a îndepărtat toată viața. Și astfel începe să-și spună basmul început în copilăria lor. Singurul fir care le mai lega cât de cât de-a lungul anilor ce au trecut.
Treptat însă, basmul se transformă în adevărata poveste de viață dramatică a femeii care le este mama, și totuși aproape o necunoscută
Anya le povestește de Vera, o frumoasă fată rusoaică care a trait la Leningrad cu foarte mulți ani în urmă. Nina și Meredith, fetele bătrânei, rămân vrăjite lângă patul mamei lor. Ascultând o poveste care se întinde de-a lungul a mai mult de 60 de ani. Istorie care trece de la teroarea iscată de război în Leningrad la prezentul zilelor lor.
Mânate de curiozitate și dându-și seama că mama lor nu le spune doar un basm fantastic, surorile descoperă secrete șocante despre trecutul ei. Adevăruri atât de marcante și atât de greu de crezut. Care totuși explică relația rece a femeii cu ele de-a lungul timpului. Asta schimbă totul. Dar în bine.
Romanul “Grădina de iarnă” de Kristin Hannah spune o poveste profundă despre dragoste, familie și despre femei puternice. O istorie fascinantă despre relațiile dintre mamă și fiică. Care se transformă treptat din ficțiune în realitate, aducându-ne cu picioarele pe pământ.
Alte recenzii de la Kristin Hannah:
