Despre seria Harry Potter nu știu dacă ar mai fi ceva de zis. Am fost un Potterhead de când mă știu (bine, nu chiar de atunci, poate de pe la vreo 10 ani), și încă mă declar o (mega)fană a seriei de șapte volume, care îl au în centru pe micul, dar marele vrăjitor Harry.
Și acum recitesc seria cu o oarecare nostalgie, fiind, totuși, la fel de captivată de fiecare dată când trec din nou cu degetele peste paginile cărților apărute inițial la editura Egmont, care acum mă dezamăgește grozav. Recitind traducerea de la Arthur, am realizat că cea a celor de la Egmont e relativ puerilă și parțială.
Harry Potter și Copilul blestemat este un sequel, dacă vreți să-i spuneți așa. O continuare a seriei, dar într-un mod diferit și destul de incitant. Nu știu cât de mult a participat însă J.K. Rowling la scrierea propriu-zisă a cărții, căci am cam simțit lipsa anumitor detalii scriitorești specifice ei, Harry Potter și Copilul blestemat fiind, de fapt, o operă sub forma unei piese de teatru, în care acțiunea se petrece la nouăspezece ani de la terminarea celor șapte volume.
Ajuns acum adult, Harry Potter își conduce fiul, pe Albus Potter, către Hogwarts. Când acesta este repartizat la casa Slytherin, cunoscută drept casa celor malefici, fiul lui Potter suferă un șoc imens. Acesta este momentul care declanșează, de fapt, acțiunea. Albus începe să își urască tatăl, deoarece toți îl compară cu acesta, reproșându-i că nu e destul de bun. Atunci când se împrietenește cu fiul lui Draco (una dintre persoanele cu care Harry nu empatiza deloc), Harry simte că este renegat de fiul său, și încearcă să îi îndrepte comportamentul.
Nu are sens să vă mai povestesc detalii din acțiune, pentru că spoilerele îmi stau pe vârfurile degetelor și mă abțin cu greu. Mai zic doar că Scorpius (fiul lui Draco) și Albus aproape distrug lumea, împrietenindu-se cu cine nu trebuie. Și de abia aici totul ia amploare.
We cannot protect the young from harm. Pain must and will come.
Deși îmi doream la nebunie să citesc cartea, eram oarecum sceptică, pentru că am citit (mult prea) multe recenzii negative. Foarte mulți oameni au afirmat că Harry Potter și Copilul blestemat e un eșec total, o dezamăgire pentru fani, o operă puerilă pentru copii. La început, plecând de la premisa asta, credeam și eu la fel. Pe parcurs însă, am realizat că Harry Potter și Copilul blestemat e o carte mult mai profundă decât pare. Nu e deloc o operă infantilă, având un substrat chiar copleșitor. Am râs și am plâns, pentru a opta oară, alături de Harry și Albus Potter.
Mi-ar fi plăcut să fie totuși un roman. Nu sunt chiar adepta pieselor de teatru (ador să le vizionez, dar de citit…nu prea cred), deci a fost destul de greu să mă acomodez cu scriitura în sine. Dar mi-a plăcut abordarea inedită a celor trei creatori, am rămas, din nou, profund impresionată de talentul zeiței Rowling, și cum personajele prind viață cu adevărat din penița ei.
Those we love never truly leave us, Harry. There are things that death cannot touch.
Harry Potter și Copilul blestemat e despre nostalgie. Dar, mai mult de atât, e despre cum te simți atunci când ești diferit de toți cei din jurul tău. Ai nevoie de un erou pentru a te salva, sau te poți salva singur? Recomand Harry Potter și Copilul blestemat (seria Harry Potter în general) tuturor celor care vor să evadeze din lanțurile cotidianului, tuturor celor care vor să se regăsească, dar, mai ales, tuturor celor care vor să fie o voce, nu doar un ecou.
Harry Potter și Copilul blestemat este cea mai frumoasă materializare a fantasticului pe care am întâlnit-o vreodată.
Alte recenzii de la J.K.Rowling, John Tiffany, Jack Thorne:
Nu sunt chiar de aceeasi parere. Prefer seria celor 7