Într-un univers în care inspirația nu își pune amprenta pe oricine, J.K. Rowling este autorul care impresionează tineri, adulți și bătrâni. Ea este cea care alungă monotonia și introduce cu lejeritate magia în inimile cititorilor. Fie că vorbim despre cărțile ei sau despre ecranizările care stau la baza acestora, cuvintele tot de prisos rămân, în condițiile în care imaginația și aspirația spre lucruri extraordinare tind să caracterizeze una dintre cele mai cunoscute și apreciate autoare.
Pe voi la ce vă duce cu gândul această serie? Când aud numele de Harry Potter, instant, fără alte ezitări, gândurile îmi zburdă spre tărâmuri magice, spre acele elixire pe care le întâlnești doar în povești. Cu alte cuvinte, gândul meu se îndreaptă spre lucruri neobișnuite, lucruri pe care J.K. Rowling le-a introdus în peisaj printr-o manieră originală, o manieră pe care mii și milioane de oameni o apreciază.
În ceea ce privește atmosfera cărții, pot spune cu precădere că aceasta este, de altfel, magică. O atmosferă pe care o întâlnești doar în astfel de cărți sau, de ce nu, doar în cărțile acestei autoare.
Pe mine, sincer, aceasta m-a cucerit încă din primele zece pagini, mai ales că în momentul în care am început seria, totul a fost pentru mine atât de WOW, atât de straniu, dar plăcut, totodată.
Nu știam la ce să mă aștept, știam doar că magia predomină, dar nimic mai mult. Toată lumea vorbea despre această serie, așa că am zis să mă cufund și eu într-un univers presărat cu peripeții la tot pasul.
După cum bine știți, Harry este protagonistul seriei, însă, în ceea ce mă privește pe mine, nu el este cel care mi-a atras atenția. Mai multe o să vă comunic pe parcurs.
Așadar, cum începe toată povestea? Ce o fi atât de special când vine vorba despre această serie?
Faimosul Harry Potter este magician, păcat că, într-o primă instanță, el nu știe. Ați ghicit. Însă, pe lângă acest punct forte, el este doar un băiat, un băiețel căruia nu i se acordă atât de multă importanță în lumea Mageamilor și, pe când alții se feresc de el, unii nu știu cum să îi câștige respectul. Eu am dorit să îl descopăr, să aflu mai multe despre el și prin stilul lejer pe care autoarea îl folosește, am putut să descopăr acest lucru foarte repede.
Sentimentul apreciativ s-a împletit cu cel de milă, în momentul în care am descoperit detalii despre trecutul lui. Atât mama, cât și tatăl lui l-au părăsit și acest lucru nu se datorează faptului că așa au dorit ei, ci pentru că moartea s-a gândit să îi răpească.
În virtutea acestor considerente, Harry a pășit spre un drum de ascensiune, o primă potecă spre faimă și spre ceea ce poartă numele de apreciere. El este singura făptură dintre magicieni, care prin inocență a învins răul. El a fost singurul care l-a pus pe fugă pe Voldemort.
Va fi faimos – o legendă – nu m-aș mira ca în viitor, ziua de azi să fie cunoscută ca Ziua Harry Potter – se vor scrie cărți despre Harry – toți copiii din lumea noastră îți vor cunoaște numele.
Ceea ce se dorește a fi scos în evidență nu se limitează doar la ceea ce posedă Harry sau la modul în care acesta se integrează în comunitatea scolii de la Hogwarts, ci autoarea dorește să evidențieze postura pe care protagonistul o avea la începutul cărții și progresul care vine precum un plus la finele poveștii.
Sunt multe de vorbit despre acest prim volum, de aceea o să spun că cel mai drag mie este Ron, deoarece este oarecum diferit, prin aspectul lui fizic. Nu este exclus nici faptul că acesta, de asemenea, deține controlul magiei și prin ceea ce realizează și spune pe parcursul întregului volum accentuează caracterul comic al romanului.
Într-un mod oarecum plăcut îl detest la Draco Malfoy prin simpla lui prezență, însă, pe de altă parte, cred că îmi place. Ca urmare, îl apreciez, dar îl și urăsc și mă fascinează viclenia de care dă dovadă.
Un alt personaj alături de care m-am distrat copios este Hagrid. Cred că fără el acțiunea și povestea nu mai era atât de comică. Toate aceste plăceri, însă, întră în strânsă legătură cu dezgustul pe care îl simt pentru unchiul, mătușa și vărul lui Harry, niște oameni care mă enervează, dar, totodată, mă amuză prin simplul fapt că le simt prezența din când în când în contextul cărții.
Harry Potter și piatra filosofală este mai mult decât o simplă carte. Ea este o comoară, un cufăr adâncit în pământ spre care tot sapi și sapi și în întâmpinare vin doar surprize plăcute sau mai puțin plăcute. Când deschid această carte am impresia că mă adâncesc într-un univers total paralel lumii noastre, un univers din care nu aș mai ieși, deoarece este prea plăcut să îi ai în compania ta pe cei mai aventuroși și pricepuți vrăjitori.
Apreciez, totuși, și înțelepciunea care se instaurează pe alocuri. Aceasta vine precum o morală în momentul în care alături de personaje ai reușit să treci peste un impas. Iubesc seria Harry Potter, o iubesc pe autoare pentru imaginația de care dă dovadă și pot spune cert și răspicat că o astfel de serie nu se va mai găsi, poate mult timp de acum încolo sau niciodată.
Uneori trăiești experiențe alături de oameni pe care mai apoi nu ai cum să nu îi simpatizezi.
Cum aș putea descrie Harry Potter și piatra filosofală printr-un singur cuvânt? MAGNIFICĂ. Nu știu la ce vă gândiți voi când auziți acest cuvânt, însă sunt la stadiul în care nu pot să mă limitez în a vorbi de bine această serie și cred că se observă acest lucru.
Iubire, prietenie, răutate și ură, magie, moarte. Tate acestea pot fi întâlnite doar în această serie.
Să fii iubit cu o dragoste atât de puternică, chiar dacă cel care te-a iubit nu mai este, te face să fii protejat pentru totdeauna. E ca o armură.
Am fost purtată de izul magiei spre tărâmuri noi, demne de descoperit, spre o întâlnire cu personaje legendare ce vor rămâne veșnic păzitori ai sufletului meu.
Tu ești pregătit pentru a face față magiei negre? Ești gata pentru a te lăsa salvat de cei trei eroi? Eu am fost și țin să te salut din incinta școlii Hogwarts.
Unde este ascunsă această piatră filosofală, oare? Cine o vrea cu orice preț? Harry știe de existența ei?
Această carte este lapte și miere. Ea este mic dejun, prânz, gustare și cină. Ea se mai poate numi și noapte albă, deoarece aici vei ajunge dacă începi să citești seria. Singurele provizii de care ai nevoie este o minte limpede, receptivă și dispusă să se detașeze de lumea reală.
Te avertizez că la sfârșit vei ajunge să spui De ce nu am citit seria mai repede?
Fii pregătit pentru magie, pentru prietenie și deschideți larg inima pentru că multe personaje vor să te cucerească.
… în viață nu poți să le ai chiar pe toate.
Alte recenzii de la J.K. Rowling:
