Întotdeauna am respins ideea de a intra în fan clubul Harry Potter. Poate pentru că mă credeam mai matură pentru acest tip de lectură, sau poate pentru că erau foarte mulți fani și eram deja sătulă de această frenezie, aventurile micului vrăjitor nu m-au fascinat. Am văzut filmele, nu am fost foarte pasionată de ele, deci până acum nimic care să mă atragă spre acest univers. Până de curând, când am citit fugitiv un pasaj din „Harry Potter și Piatra Filozofală” de J.K.Rowling și m-a cucerit instant. Aici a fost vorba clar doar de stilul autoarei, ce a avut o mare influență asupra mea și cred că a meritat să îi mai acord o șansă. Nu vreau să poposesc foarte mult asupra rezumatului, pentru că probabil 99% dintre voi știți exact despre ce este vorba, vreau să vorbesc despre ce mi-a plăcut și cum J.K.Rowling a mai adăugat un fan pe lista ei nesfârșită.
„Harry Potter și Piatra Filozofală” este o combinație super de aventură, umor și fantezie, care cu mare ușurință poți să o citești și la 100 de ani. Stilul este fluid și foarte ușor de urmărit, deși are câțiva termeni cu care îți cam prinzi urechile, dar te obișnuiești, pentru că J.K.Rowling are explicație pentru orice și folosește des cuvântul respectiv, astfel ca cititorul să se obișnuiască repede cu contextul. Harry, Hermione și Ron sunt 3 tineri vrăjitori care se întâlnesc pe trenul spre școala de magie Hogwards și vor forma o prietenie care îi va ajuta în cele mai grele momente. Legătura dintre ei este cu totul și cu totul specială, aproape ceva unic pentru literatura contemporană. Nu îmi amintesc în acest moment dacă am mai citit despre o prietenie așa intensă ca cea a lor și mi-au mers la suflet aproape imediat.
Cartea mi s-a părut împărțit în două părți foarte evidente.”Before” and „After” cum le-aș spune, unde ne sunt prezentate personajele, contextul, trecutul, școala de magie Hogwards și după aia ne ia de mână frumos și ne duce în acțiune, unde rămânem cu sufletul la gură până la final. Acțiunea este foarte inteligent conturată, cu momente imprevizibile, haioase, dar și ceva ce duce spre un ușor horror, dar ușor de tot.
„Harry Potter și Piatra Filozofală” de J.K.Rowling este o carte de referință, pe care vă încurajez să o citiți chiar dacă ați văzut filmul. Evident nu se compară, avem pare de mai multă acțiune decât în film, mai multe scene, ajungem să cunoaștem personajele mai în amănunt și sunt muuuuulte scene ce au rămas pe dinafară, care merită citite.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
