Intrată din ce în ce mai adânc în acest univers creat de J.K.Rowling, am văzut că am doar două variante: să abandonez, pentru că deja am început să mă plictisesc, sau să continui, interesată de fenomen. Evident am ales a doua variantă, pentru că deși nu sunt un fan înfocat și exaltat al seriei, îmi place, mă prinde și îmi ține atenția captată suficient de mult încât să nu mă plictisească. „Harry Potter și Pocalul de Foc” este volumul 4, cel mai animat și mai dinamic volum, structurat pe momente cheie foarte ușor de distins. Spre deosebire de celelalte 3 volume, acesta a avut un singur subiect central, atenția fiind focusată 99.99% pe acest lucru și sincer, nu știu dacă a fost o abordare bună. Evident eu am fost atentă și la alte detalii, la relaționarea personajelor și la evoluția lor, atât între ele cât și cu restul personajelor din serie.
Ideea centrală despre care vă vorbeam este organizarea evenimentului numit „Turnirul celor 3 Vrăjitori”, având ca participanți școlile Hogwarts, Beauxbatons și Durmstrang. Fiecare școală își desemnează un concurent (ales prin Pocalul de Foc) să participe la acest eveniment, cu condiția ca acesta să aibă peste 17 ani. Toate bune și frumoase, concurenții sunt aplaudați și invidiați, dar în ultimul moment numele lui Harry apare și aparent, este ales pentru Turnir. Cum este posibil acest lucru? Nimeni nu crede că Harry nu și-a pus numele în Pocal pentru selecție, inclusiv Ron este supărat pe el. Întrebarea este cine îl vrea pe micul nostru vrăjitor în competiție și cine ii dorește răul? Pentru că este destul de tânăr și probele sunt extrem de grele, care te solicită foarte mult, concurentul fiind în pericol să își piardă viața.
Ce aduce în plus volumul 4? Pe lângă o acțiune din ce în ce mai bine conturată, întrebări peste întrebări, aduce niște probleme specifice vârstei adolescenței în care eroii noștri se cufundă. Relația dintre Hermione și Ron capătă contur, apar geloziile, reproșurile și supărările ascunse, dar și infatuările juvenile. Colegii lor devin mai răi, mai puși pe fapte urâte și uneori chiar nu am înțeles care era problema lor… Pentru faptul că nu ești dintr-o anumită clasa socială, ești etichetat într-un fel. Și până la urmă, se face o paralele realistă între universul fantastic creat de J.K.Rowling și lumea noastră, reală. Nu am văzut mare diferențe în ceea ce privește comportamentul adolescenților din niciuna dintre lumi:)
Creaturile prezentate sunt din ce în ce mai înfricoșătoare, ce reprezintă un mare pericol la adresa lui Harry. În plus, relația acestuia cu Voldemort devine din ce în ce mai intensă, deoarece conexiunea lor este mai puternică. Există un moment care pe mine m-a impactat foarte mult la final, pe care l-am citit cu sufletul la gură și analizând VS film (da, am văzut și filmul), este mult mai dinamic, mai plin de detalii, mai antrenant și cu mai multe scene în plus.
Nu pot spune că m-a fascinat „Harry Potter și Pocalul de Foc”, dar a fost o lectură bună, bine scrisă, cu elemente contemporane care îți permit să faci foarte multe legături. În plus, se observă o evoluție a personajelor, pe care eu de fiecare dată o urmăresc, ce îmi indică foarte multe despre stilul autorului și modul în care reușește să te facă să te legi de acestea, să le iubești sau din contră, să le urăști. Acum fiecare după preferințe:)
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la J.K.Rowling :
