John Irving, născut în anul 1942, a fost antrenor de lupte, actor, prozator și scenarist.
Actul scriitoricesc al lui John Irving este unul nonconformist, pigmentat cu personaje și întâmplări atipice, care adeseori își dovedesc puternica personalitate prin ieșirea din matca canonicului.
Cu un bine dezvoltat simț al proporției, chiar și în cele mai imprevizibile situații, scriitorul american demontează clișeele cu o maiestuozitate impetuoasă a condeiului, croșetând realul și irealul într-un covor al existențelor precare, aflate mai mereu în căutarea unui drum propriu.
Cam asta se întâmplă și în romanul ” Hotelul New Hampshire”, într-o pleiadă de personaje imprevizibile care trăiesc ”complexa simplitate” a vieții într-un ritm propriu, între extrovertire și introvertire, pavându-și scurgerea zilelor cu intensitatea unor simțiri cotropitoare.
Deși pare a fi urmat pașii tradiționali ai unie saga, totuși ”Hotelul New Hampshire” este cu mult mai mult de atât, pentru că în această carte nu se răsfiră vreun istoricism colectiv, nici măcar unul al societății.
Aici găsim stropi de trăire intensă, gravată într-o spirală pe care, nici măcar un singur personaj al cărții nu poate preciza cu exactitate dacă o urcă sau o coboară.
Personajele create de Irving sunt de o complexitate extraordinară, fiind imposibil de încadrat într-o anumit categorie.
Cu dese coborâri și urcări, personajele din ” Hotel New Hampshire” se lasă prinse într-un continuu naufragiu unde lumina și întunericul alternează într-un joc capricios numit destin imprevizibil.
Existența personajelor din acestă carte par uneori că trăiesc după principiul vaselor comunicante, alteori însă poveștile lor de viață par a fi neînduplecate linii paralele care refuză să creadă în aleatoriile intersectări.
Fără absolut nicio tentă nihilistă în mesajele sale John Irving dărâmă barieră după barieră, zidurile unor principii absurde, dorind să așeze în felul de a fi al oricărui individ conștiința propriei conștiințe în numele unei necesare individualități.





