Au trecut unsprezece ani de când Urquhart este la putere.
A domnit mai mult decât oricare alt predecesor al lui. Dar desigur pentru Francisc asta nu este suficient. Pentru el nimic nu este destul până când nu zice el că e Destul!
Din păcate însă, duşmanii nu mai sunt aşa tangibili şi devin mai greu de eliminat: timpul, vârsta, trecutul, sorta; toate se întorc împortiva lui cu o forţă de tornadă.
Stim deja că scrupulele, onoarea şi conştiinţa sunt doar simple cuvinte folosite în discursurile de campanie electorală şi nu au nicio legătură cu semnificaţia lor reală.
O conştiinţă e ca o piatră, întotdeauna aşteaptă să te împiedici de ea. (pag. 378)
Loialitatea celorlalţi, pe care s-a străduit să o câştige cu mijloace mişeleşti, îşi pierde brusc intensitatea atunci când interesele lui devin şi interesele lor.
Şi atunci?
Cu ce mai poate lupta prim-ministrul pentru a rămâne veşnic în istorie, ca cel mai cel, aşa cum îşi doreşte încă de la început?
Surprinzător e că are încă destui aşi în mânecă!
Dar problema este că haina i-a cam intrat la apă şi mâneca îi devine trei-sferturi, astfel că aşii se împrăştie pe jos. Şi până se ridică el să îi adune şi să îi împartă cui trebuie, partenerii de joc s-au mutat deja la altă masă.
Deşi un pic mai puţin interactivă decât celelalte două volume, a treia parte din House of cards, reuşeşte totuşi să surprindă şi să păstreze misterul şi suspansul până la final.
Va reuşi Francis Urquhart să rămână în continuare la putere? Va fii eliminat? Cine, ce mai poate face, mai mult decât a făcut deja până acum? Despre a cui lovitură finală e vorba?
La fel ca persoajul principal, Michael Dobbs îşi consumă toate resursele de care dispune pentru a rămâne în istoria cititorilor într-o formă memorabilă.
Textul din volum pluteşte destul de uşor dar finalul e plin de transpiraţie artistică, de febră retorică şi de multă fortă expresivă.
Se produce o implozie!
Poate că nu vă va impresiona la fel de puternic ca celelalte două volume dar povestea trebuie terminată pentru a putea împăca nu numai curiozitatea dar şi egoul nostru, al oamenilor de rând, cei pentru care scrupulele, onoarea şi conştiinţa chiar înseamnă ceva.
Alte recenzii de la Michael Dobbs:
