Un bărbat, o femeie și o companie…
Un pat, un perete și o masă.
Fumul dintre buzele mele, atingerile fugare, cuvintele otrăvitoare, îți fac inima să plutească în aburii plăcerii, o plăcere pe care Roza o absoarbe din tine făcându-te vulnerabil.
O ploaie fierbinte și consecutivă cade peste voi atunci când greșiți, dar reuniunea e explozia solară de care se tem toți… (©Denisa Alina)
„Mi-ai promis că nu mă lași niciodată singură și ai plecat, și m-ai abandonat…”
Idilă cu șefa mea de Răzvan Ghiț este un roman autobiografic, un mic jurnal al iubirii sale și o lecție de viață pentru alți bărbați creduli, ce cred că cu o floare se face „iubire” în inimă unui femeie.
Am citit cartea în 2 săptămâni, chiar acum în timp ce scriu această recenzie, mă gândesc cum am ajuns să citesc o carte de 198 de pagini într-un astfel de timp? Eu, care citesc 400 de pagini în 2 zile😂 Ciudat.
Nu am abandonat-o, deși aş fi vrut, și nu pentru ideea cărții, nici pentru stilul autorului, ci pentru redactarea acesteia.
Am înnebunit când am văzut cum e așezată în pagină, cum diacriticele au fost dăruite de Crăciun, cum mesajele dintre cei doi erau evidențiate de ghilimele, iar paragrafele nu erau deloc aerisite. Măi, în orice casă ai nevoie de aer proaspăt pentru a fi fericit😉
Dar trecând peste aceste mici probleme, am ajuns pe parcursul cărții ușor, ușor în mintea unui om îndrăgostit, capabil de orice pentru a-şi face iubita fericită. Dar ce se întâmplă când ea e o scorpie fără sentimente ce vrea doar să domine pe cineva?
Pleci sau rămâi?… O întrebare ce-i urmărește pe toți bărbații aflați într-o situație asemănătoare.
Alfie, bărbatul grijuliu, atent și romantic, un om cu suflet curat, dar care își ascunde petele păcatelor în Roza, o femeie matură și interzisă lui. O relație toxică bazată pe sentimente de dragoste, de pe urma cărora o femeie profită.
Chiar el susține la un moment dat că e „un pansament și un mijloc de relaxare reciproc pentru zilele încărcate și stresante de la locul de muncă.”
Atunci când îți așezi inima pe tavă, asigurate că în fața ta stă persoana corectă. Încrederea, iubirea și sinceritatea sunt elemente esențiale într-o relație, o relație pe care Roza nu o apreciază.
Roza, este femeia cu un caracter puternic, încăpățânată, dominatoare, rea și ambițioasă. Am încercat să o analizez pe parcursul lecturii, să-mi dau seama de ce procedează așa, de ce îi este frică să iubească, iar tot ceea ce am găsit, a fost o femeie ce dorește să experimenteze și să trăiască, să simtă că trăiește.
„Îmi place să mă aranjez, așa, ca să mă admire toți și să se dea la mine, să-i refuz și să se ducă acasă să se masturbeze gânditu-se la mine, asta îmi face cel mai mult plăcere.”
Trebuie să recunosc că scenele de sex au condimentat un pic povestea, dar nu suficent pentru a o îndrăgi. Așezarea în pagină, lipsa diacriticelor, lipsa spațiilor dintre paragrafe, m-au făcut să-mi pierd răbdarea și mi-au captat mai multe atenția, decât povestea în sine.
„Aștept cinci minute și ea apare în ușă, am rămas șocat pentru o secundă, avea un body negru, cu dantelă și push-up, se mula perfect pe formele ei, pe picioare avea jartiere negre cu fundiță.”
Am avut în schimb un personaj îndrăgit, Vica, „scorpia rea și fără suflet”, cum îmi place mie să-i zic, e o persoană care are o doză de nebunie în care m-am regăsit. E o persoană ce aș vedea-o cu Alfie.😉 Sau nu?😂
Recomand această carte pentru că este o lectură plăcută, o relație, o poveste, o iubire ciudată, dar adevărată. Autorul are potențial la femei😂🔥, dar și la scris❤ Lectură plăcută!
Cartea e buna si interesant e ca finalul nu e cel pe care ajungi sa il doresti tu, ca simplu cititor. Uneori viata bate filmul si numai in pielea lui sa nu fii. Legat de recenzie, uneori avem tendinta de a considera extrem de importante lucruri aparent banale. Nu e genul de carte data la corectat, paginat etc, se vede ca a scris-o din suflet fara „floricele” si, de multe ori, fara diacritice. Iar asta nu ii scade valoarea si nici nu o face mai greu de citit, ba din contra. Mie mi-a placut, am avut o zi plina citind-o.… Read more »