Cântă zeiță mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul – astfel se deschide poate cea mai cunoscută epopee scrisă vreodată, care ni s-a transmis prin viu grai și, mai apoi, notată pe hârtie, Iliada lui Homer. Presupusul autor al Iliadei, despre care se spune că ar fi fost orb, nu a trăit nici pe departe într-o perioadă cât de apropiată de cea a evenimentelor pe care le povestește. Acest fapt nu ne face, însă, să nu ne bucurăm de opera sa, chiar dacă nu ne putem încrede pe deplin în adevărul spuselor sale.
Cu toții cunoaștem povestea frumoasei Elena din Troia, soția lui Menelau, de care prințul Paris se îndrăgostește și pe care o ia cu el in cetatea sa de baștină. Acest fapt stârnește mânia soțului ei și constituie pretextul pentru declanșarea unui război lung de 10 ani. Războiul care va reprezenta pieirea Troiei și triumful Spartei, moartea a zeci de eroi și suferințe îndelungate pentru supraviețuitori.
Extraordinarul poem al lui Homer, însă, este unul mai degrabă epic decât plin de romantism. Momentul cu care alege să dea startul relatărilor sale este cel în care Ahile refuză să își mai ajute tovarășii în lupta, supărat ca regele Agamemnon I-a furat o roabă. Fără ajutorul lui de nădejde, grecii încep să piardă teren și numai moartea vărului său, Patrocle, care se aruncă în luptă fără permisiunea lui Ahile, îl face pe marele erou să-și dorească cu ardoare răzbunarea. În furia lui, îl ucide cu brutalitate pe prințul troian, lăsând cetatea fără apărare, fapt care, alături de vicleșugul calului de lemn pe care îl propune Ulise, va aduce prăbușirea falnicei cetăți.
Povestirea lui Homer este plină de descrieri detaliate ale confruntărilor dintre războinicii greci si cei troieni, dar și de multe reflecții filozofie asupra sensului vieții omenești și asupra neputinței omului de a se împotrivi destinului hărăzit lui de zei. Totuși, muritorii au un mare atu în condiția lor: faptele și sentimentele umane au o valoare mult mai mare de vreme ce sunt efemere și sfârșitul poate veni pe neașteptate, în orice moment. Epopeea ne ajută astfel nu numai să aruncăm un ochi în intimitatea unei lumi dispărute, dar și să reflectăm la condiția noastră și să ne definim ca identități.
Cercetări arheologice din secolul al XIX-lea au arătat cu cetatea Troiei a existat și a trăit o astfel de tragedie, cu toate că există puține șanse ca destinul să îi fi fost influențat în atât de mare măsură de capriciile zeilor din Olimp. Totuși, această opere rămâne perfectă nu numai pentru iubitorii de istorie, ci și pentru oricine își dorește o lectură palpitantă și plină de tragism.
Alte recenzii de la Homer:
